Românul păcălit de urs

Ziceam ieri pe Facebook că România este un caz aparte de ţară “civilizată”. Pe americani îi atacă arabii, pe japonezi chinezii, pe vecinii noştri de la sud teroriştii; pe români îi atacă urşii din pădure.

M-au amuzat ştirile despre locuitorii din judeţul Dâmboviţa care acum trăiesc în teroare din cauza urşilor, fiindu-le frică să mai iasă din casă. Declarația lor. Ai zici ca satele acelea sunt deprinse direct din Beowulf.

Să repetăm ce s-a întâmplat. Un om a fost ucis de un urs. Groaznic. Până când afli că ursul era prin în gard, într-o capcană de braconaj, iar omul de bună voie şi nesilit de nimeni s-a apropiat de urs, a intrat în raza de acţiune a loviturilor acestuia şi şi-a luat-o. E un urs rănit şi speriat, ce credea respectivul, că o să scoată cărţile de joc de sub blană ca să dea un solitaire?

Dacă azi te duci de bună voie lângă un urs, dar chiar lângă acesta, la un metru de el, mâine nu poţi spune că trăieşti terorizat de atacurile animalelor.

Sigur, dacă e turbat, trebuie împuşcat, că altfel dă rabia şi altor animale. Dar problema adevărată este braconajul, aruncarea derizorie a gunoaielor, lipsa fondurilor pentru relocări şi urmărirea urşilor, nu faptul că un urs rănit şi speriat s-a apărat de cel care l-a prins în acea capcană. În povestea asta, eu ţin cu ursul, cum s-ar zice.

Ce-o caută Rovana Plumb, Ministrul Mediului, acolo? Pentru Mediu sunt atâtea fonduri europene de luat şi atâtea alte controale de făcut în toată ţara. De ce este pe coclauri, după un urs?