Mic followup la Danone

Am citit pe net un articol bun ca exemplu de reacţie a publicului după vizita unor bloggeri la fabrica Danone de lactate şi iaurturi. Am fost şi eu acolo, după care am scris două posturi lungi, cum se fabrică iaurtul Danone şi apoi o serie de întrebări şi răspunsuri pe care le-am notat la prezentare.

Articolul, ca mesaj, nu este rău. Spune că n-ar trebui ca lumea să se mire atâta de curăţenia de la Danone, pentru că aşa ceva este normal într-o astfel de companie. Apoi spune că trebuia de fapt găsit răspunsul la alte întrebări mult mai importante despre nutriţie, arome, zahăr, ingrediente, recomandări pediatrice, ce autoritate are cel care face anumite recomandări şi tot aşa. Tonul este unul care acuză spiritul comercial al blogurilor şi face un pic mişto de Standout, care a organizat vizita acolo şi multe alte campanii pentru Danone.

Am zâmbit un pic, dar am şi tras câteva concluzii importante din acel articol. Să vi le spun într-o ordine aleatoare.

De curăţenie şi rigurozitatea procedurilor de fabricaţie am fost şi eu impresionat. Dar vedeţi, depinde ce experienţă ai în spate când zici asta pe blog. Eu n-am fost impresionat doar pentru că era curat acolo, ci pentru că anterior am mai vizitat multe alte fabrici şi spaţii de producţie de tot felul şi am făcut mental o comparaţie; a ieşit în favoarea Danone. Nu zic că alte fabrici de iaurturi n-ar fi la fel de curate, că n-am fost în altele (deși aș merge cu plăcere).

Reiese din acel articol scris de “Carla” o problemă a blogosferei în general şi văd că nimeni nu vrea să încerce să o rezolve prin impunerea unor idei noi. Femeia respectivă are multe întrebări de pus către Danone şi toate mi se par logice şi de bun simţ. Aş fi vrut să-i fi ştiut dinainte întrebările, ca să le pun eu.

Asta e de fapt problema. Câţiva oameni au ocazia să viziteze/vadă/întrebe/fotografieze ceva inedit. Alte mii de oameni citesc despre asta, dar mereu post-eveniment. O astfel de vizită ar trebui anunţată public cu 2-3 săptămâni înainte, astfel încât marele public să aibă ocazia să pună întrebări sau să ceară ca cei ce merg acolo să caute pentru ei anumite aspecte.

Eu fac ceva de genul acesta la o scară mult mai mică. Înaintea fiecărui review mai mare, încă de când primesc produsul, spun asta şi vin cu clasica întrebare “vreţi să testez ceva în mod special la acest produs? Vă interesează ceva anume?”. Mi se pare normal să fac asta, că doar nu scriu pentru mine şi atât.

Ultima idee: reacţia lui Ionuţ de la Standout este prea complicată. Vorbeşte despre campanii, entuziasm şi alte detalii care sunt un fel de “inside-look” în munca Standout, dar postul iniţial era scris pe un ton din care reiese dezinteresul pentru așa ceva.

În locul lui (şi sper să facă asta), eu aş fi transmis toate întrebările respective către Danone şi i-aş fi rugat să dea un răspuns. Şi aş fi publicat răspunsul pe blog, împreună cu CV-ul medicilor care lucrează la Danone. Era cea mai bună metodă de a spune “n-ai fost în vizită, dar interesul publicului ne bucură şi uite că ţi-am obţinut răspunsul la întrebările pe care le aveai”.

Articolele: O vizită virtuală în fabrică Danone şi răspunsul Standout.

PS: intr-un comentariu de acolo spune cineva “câte iaurturi mănâncă săptămânal sau lunar nwradu?”. Bună întrebare. Sunt două răspunsuri:

1. m-am dus să văd fabrica. Ce-am scris este despre tehnologie de fabricație, că asta am urmărit în principal. Dacă tot am luat și notițe bune, am scris și al doilea articol.
2. mănânc săptămânal iaurturi. Nu știu câte, vreo 2-3? Le mănânc nu pentru sănătate (aș fi mai bine daca aș renunța la restul prostiilor mâncate), ci pentru ca au gust bun. Și, de cand am văzut cu ochii mei fabrica, mănânc doar Danone. Nu mă îndoiesc că și alții le fabrică la fel de aseptic, dar aici am certitudinea propriilor mei ochi ca martori. Chiar și în Franța mi-am cumpărat local iaurt (Activia, știu, de femei :P)