Dulciuri în Paris

Nu mi-a cerut nimeni fotografii cu prăjituri din Paris, dar îmi place să dau cititorilor ocazii să mă urască. Dacă vă încălzeşte cu ceva, doar le-am fotografiat, n-am mâncat nici una dintre ele.

Partea nasoală este că prin Paris trebuie să cauţi ceva vreme până să găseşti o patiserie veritabilă. Eram convins, înaintea plecării în vacanţă, că acolo mă voi scălda în croissante şi foietaje excelente, că le voi hăpăi că în desenele animate, când le sar bucăţi de mâncare în lateral pentru că mestecă prea cu poftă. Ţeapă!

Paris-ul, în zonele turistice, este un centru comercial care ia banii turiştilor. Patiseriile tradiţionale la care speram au dispărut de mult şi au fost înlocuite cu lanţuri cu zeci de unităţi deschise şi care fabrică -n-ar avea cum altfel- totul pe bandă rulantă în fabrici de patiserie.

Ştiţi cum la noi Paul este ceva scump, exclusivist, aproape o fiţă? Cum se duce lumea în Băneasa în mall şi cumpără pâine de la Paul şi dă 12 lei pe o tartă cu fructe sau un millefeuille? Ei bine, în Paris cred că sunt câteva sute de Paul, inclusiv în staţiile de metrou şi în orice cartier posomorât. Dacă McDonald’s vi se pare un produs capitalist care vinde fast-food pe bandă rulantă, păi nici Paul nu e departe. Nu zic că nu-i bun, dar nu sunt făcute manual de vreun cofetar cu mustăți de francez.

Ba chiar, culmea, în faţă la Luvru dulciurile de la Paul costau cât cele din Băneasa. În faţă la Luvru! Şi era plin de americani şi asiatici care probabil considerau că au descoperit ceva de lux.

Alt lanţ: La Croissanterie. După nume, ceea ce căutam; după ce-am gustat, încă un lanţ tip francize care produce totul în masă și cu produse obișnuite. Şi exemplele pot continua.

Fotografiile de mai sus sunt făcute în câteva locuri anume. De la Domul Invalizilor spre Turnul Eiffel, pe strada Rue Saint-Dominique, erau multe cofetării. Le-am fotografiat, dar n-am mâncat nimic pentru că nu aveau prea multe scaune și mese şi nu mi-a plăcut strada înghesuită; era prima zi, am crezut că voi avea multe alte ocazii. Trebuia să aplic carpe diem. Altele sunt din Blois, unde era o cofetărie drăguţă, dar închisă, că era târziu, şi câteva din Galeriile Lafayette, unde e un supermarket mai de fiţe.

În rest, dezamăgire. Aveau croissante şi pain au chocolat în cafenele şi restaurante, inclusiv în Cafe de la Paix, la un preţ mare, dar mă jur că nu era nici o diferenţă faţă de cele pe care le poţi cumpăra din Carrefour chiar şi în România.

Ah, încă ceva: peste tot se vindeau macaroons. Scumpe de tot! Chiar și un euro fursecul!