Sunt un turist militar

3. Turistul militar – îşi face planul cu trei-patru săptămâni înainte. Ştie ce are de vizitat, când, cât durează şi cât costă totul. El nu lucrează cu zile, ci cu jumătăţi de zile sau chiar cu intervale de 3-4 ore. E ăla care te anunţa în timp ce înfuleci din hamburger că mai ai fix 1 minut şi 17 secunde ca să termini de mâncat. În sinea lui, ştie că TU eşti verigă slabă a grupului, aşa că a alocat în secret nişte pauze de mers la toaletă – trei minute la fiecare trei ore. Dar n-a mai zis nimănui de ele, ca să fie folosite doar în caz de forţă majoră. Că altfel pierde rândul la coadă la bilete pentru următorul muzeu. Tot turistul militar tine harta şi îi ghidează pe ceilalţi.

That’s me! Sau nu.

Până acum am fost mereu “4. Turistul relaxat – este sub conducerea unui turist militar. Are o idee vagă despre ce o să viziteze, dar ştie că turistul militar are totul planificat.”, în sensul că nici măcar nu ştiam ce-i de văzut într-un anumit oraş şi ce urmează să facem pe acolo.

Aşa este când mergi cu un ghid care trebuie să urmeze un anumit program; “go with the flow”, cum ar zice scoţienii. Nici măcar nu mă interesam care va fi programul exact, pentru că oricum nu plănuiam să mă abat de la el.

Când avea timp liber, mă orientam pe moment. Găseam o cafenea şi beam ceva admirând priveliştea sau poate mă uitam pe harta şi mergeam pe jos 20 de minute până într-o piaţă frumoasă. În Istanbul, când ceilalţi au tras un pui de somn, eu mi-am făcut pe Google Maps temele pentru vreo 20 de minute şi apoi am luat tramvaiul 1 până la Sfânta Sofia şi Moscheea Albastră; n-a fost ceva plănuit, ci m-am decis cu câteva minute înainte că aş vrea să fac asta.

Când mergi pe cont propriu, însă, trebuie să-ţi mai faci şi temele. Nu poţi umbla brownian pe străzi, că nu ajungi toată ziua acolo ca să-ţi permiţi să ratezi azi minunile despre care nu ştiai că sunt după încă un colţ de stradă.

Nu văd ceva rău în a mă decide de acum că vreau să văd asta, asta şi asta şi să notez de acum pe o hârtie ca de la Turnul Eiffel la Sacre Coeur ajungi luând linia albastră şi schimbând pe cea portocalie la staţia Grand Boulevards. Prefer să fac acum asta decât să pierd timp pretion în Pariş căutând hărţi şi citind panourile de informare publică. Adică oricum o fac, de ce să nu o fac de aici, când am timp destul?

Nu uitați că aștept în continuare sfaturi despre ce să fac prin Paris. Si puteti citi articolele mele despre țări vizitate sub tagurile Spania, Portugalia, Anglia, Belgia, Olanda, Slovenia, Turcia. Blogul are prea puțini ani ca să fi prins mai multe despre Germania, Austria, Ungaria și Italia.

citatul este dintr-un post amuzant despre tipologii de turiști, scris de Carmen Albișteanu.