Silenzio stampa pentru președinți

Traian Băsescu n-a mai făcut nici o declaraţie publică de când Curtea Constituţională l-a reconfirmat ca preşedinte. Nici după acea decizie, nici în zilele premergătoare citirii ei în Parlament, nici acum după ce s-a întors la Cotroceni.

Mi se pare o greşeală enormă. Sigur, referendumul, deşi invalidat “la mustaţă”, i-a dat o lovitură grea, transformându-l într-un preşedinte care în următorii doi ani nu va mai avea susţinerea poporului, după ce o pierduse pe a Guvernului şi Parlamentului. Dar este totuși preşedintele ţării… nu plănuieşte să mai vorbească niciodată cu presa?

Mă întreb care-i planul. Să nu mai facă nici o declaraţie în următorii doi ani? Sau la următoarea ocazie când trebuie să declare ceva, pentru că va ţine de mersul ţării, se va face că nu a existat un referendum, 7,4 milioane de DA-uri şi o decizie a CCR şi va discuta strict despre problema momentului? Ce-ar fi asta, suprimarea amintirilor traumatizante?

Situaţia curentă reprezintă o decizie la fel de proastă ca atunci când Boc a decis să nu mai dialogheze cu presa. Nu merge aşa. Te votează publicul. Obţii funcţia. Vii apoi şi explici publicului ce faci, bune şi rele, suporţi critică, argumentezi dacă ai cu ce, dar nu te ascunzi ca şi cum n-ar trebui să dai nimănui explicaţii.

Înainte de referendum nu mai scapai de Băsescu, era ziua și declarația, ziua și clipul pe Facebook. Am considerat mereu ca silenzio stampa e bună doar pentru fotbaliștii care au prea puține în cap și mai bine nu deschid gura, dar un președinte ce scuză are?