Se cheamă lovitură de stat când un regim prost înlocuiește alt regim prost?

Vroiam să pipăi şi să urlu “lovitura de stat”, dar m-am oprit un pic şi m-am gândit mai bine.

Un prieten de-al meu are teoria că oamenii îşi aleg conducătorii după chipul şi asemănarea lor. Nu-mi plac generalizările de forma “românii sunt…”, aşa că voi spune doar că “o parte sunt…”, dar veţi vedea că în acest caz teoria pare a fi adevărată.

Băsescu este şmecheraş, gagicar, zeflemitor, ştie să bea un pahar şi să bată din palme la un dans. Un fel de Margelatu fără seminţe, nu? Nu sună departe de modelele pe care le admiră majoritatea românilor. Să mai remarcăm şi popularitatea de care dădeau dovadă Becali şi Diaconescu sau Vadim, figuri mai “din topor”. Acum e timpul pentru alţii.

Ce face USL-ul mi se pare o formă de lovitură de stat, dar fără violenţă. Aşa e preluarea de putere modernă, te bazezi pe o majoritate parlamentară unită de interesul comun al banilor şi te ajuţi de faptul că marea masă a oamenilor fac orice altceva decât să protesteze imediat ce politicienii “calcă pe bec”. Nu suntem francezi, să ieşim în stradă cu sutele de mii pentru a sancţiona orice manevră. Ba mai mult, mă uitam pe Facebook şi Twitter la cei de generaţia mea, iar unii trăgeau tare cu Spania campioană, alţii se înjurau cu diverşi bloggeri, dădeau share la poze cu femei, întrebau care-i hashtag-ul, râdeau de postul unuia şi prostiile altuia. Nici eu nu eram mai breaz.

În prima noapte la putere, cei din USL au schimbat conducarea Inspectoratului în Construcţii, că poate îl ajută pe Năstase cu un act. N-a mers. De atunci au mai schimbat conducerea Loteriei, a TVR-ului şi a Radio-ului, a CNADNR, comitetul care analiza plagiatul lui Ponta, Avocatul Poporului, ca să nu-i mai reclame nimeni la Curtea Constituţională, iar ieri pe şefii Senatului şi ai Camerei Deputaţilor. Sună bine aceste instituții și denumiri? Recunoașteți în ele adevărate “vaci de muls” tradiționale? Următorul pas e Băsescu, după ce toate piesele sunt în poziţia necesară pe tabla de şah.

Paragrafele 3+4+5 mă fac să mă întreb dacă îi pasă cuiva. Pare o lovitură de stat, dar în practică nişte hoţi înlocuiesc alţi hoţi. Nu e vreun regim bun şi cinstit care e înlăturat de la putere de către altul corupt. Toţi sunt corupţi, toţi vor la putere pentru a-şi trage o spuză cât mai mare, nu din dedicaţie pentru binele public. Mai contează ce se întâmplă?

Ar trebui să conteze şi să fiu foarte indignat de ceea ce se întâmplă. Sunt, dar nu “foarte”. Mi-o aduc aminte pe Anăstase numărând voturi; să o regret acum? Mi-aduc aminte conducerea incompetentă a Companiei Naţionale a Drumurilor, care n-a reuşit să ţină trei constructori în frâu ca să termine la timp nişte proiecte, chit că furau o grămadă pe lângă; să le regret acum concedierea?

PDL-ul a ajuns la putere promiţând dublarea salariilor profesorilor, într-o vreme când PNL-ul susţinea că nu se poate aşa ceva, iar apoi au uitat promisiunile electorale; să le plâng acum de milă? Videanu, Funeriu, Boc, Oprea nu păreau nişte experţi în funcţiile pe care le ocupau; sunt înlocuiţi cu alţii la fel de incompetenţi, dar de ce le-aş plânge de milă primilor?

Nu pot să fiu indignat doar pentru că ei ajung acum în poziția de “underdog” și asta nu mă face nici să țin automat cu ei. Încă îmi aduc aminte de ultimii ani, de toate scandalurile și manevrele făcute pe față, și nu le regret plecarea.

În realitate nu se schimbă aşa multe. Ajung la putere alţii şi se apucă să fure. Diferă doar numele lor. Are rost să strig “săriţi, foc!” şi să-i apăr pe cei vechi, deşi nu erau mai buni? Cred că de fapt ne indignează faptul că acum furtul și manevrele acestea se fac pe față, în prime-time, cu toate camerele televiziunilor ațintite asupra lor, dar fără ca acest lucru să-i sperie pe vreunii. Altădată se mai ascundeau, negociau în secret, se temeau de rușinea socială și de pierderea renumelui. Mă sperie mai degrabă faptul că societatea a ajuns într-un astfel de punct de nepăsare, nu înlocuirea propriu-zisă de conducători, că acolo de fapt nu se modifică prea multe.