Despre pișcotăreală

Pișcotăreală. Simt că acest termen este folosit excesiv de cei care nu ştiu exact ce se întâmplă la astfel de lansări şi evenimente şi au impresia că acolo participanţii (între care şi eu, așa că mă simt lezat de respectivele vorbe) primesc plicuri cu bani, ne dansează stripteuze în poală şi bem cocktailuri în timp ce tragem din trabuc “din ăla bun”. Iar la plecare primim cadou, la alegere, cheile unei maşini noi sau greutatea proprie în aur.

În realitate, da, la orice astfel de eveniment ţi se dă de băut şi de mâncat. Eu nu văd în asta o mită, ci un lucru absolut normal din punct de vedere al politeţii şi ospitalităţii, că şi acasă la mine dacă vine cineva în vizită îl întreb şi chiar mă pregătesc dinainte cu apă, suc şi un pateu (iar în cazul femeilor, cu mai multe obiecte, dar nu intru în detalii). Organizatorul oricum cheltuie bani pe închirierea localului, printat două bannere, pregătit un stick de memorie cu comunicatul de presă, așa că ce mai este niște băutură și potol? Dacă cineva consideră că un pahar de Cola şi o frigăruie reprezintă de fapt mită pentru a scrie “de bine”, atunci are o problemă de logică și o gândire infantilă.

E doar un suc şi o frigăruie. Dacă nu s-ar da nimic de băut, tot m-aş duce la respectivele evenimente, chit că ar înseamna să dau din buzunarul meu 5 lei pe un suc. Eu zic că din moment ce-mi permit să ajung destul de des la Hard Rock Cafe, pe banii mei, îmi permit să beau şi să mănânc şi în orice alt local din Bucureşti în care se organizează ceva. (Asta îmi aduce aminte de un comentariu citit la Zoso acum ceva vreme, în care un cititor de-al său concluziona că eu mi-am luat HTC One X pentru că n-am avut bani de iPhone, deşi am plătit pe el cu 600 de lei mai mult decât m-ar fi costat telefonul Apple).

De exemplu la Siemens am băut un frappe. Era şi mâncare pe acolo, parcă şi nişte fructe, dar nu-mi era foame, aşa că n-am gustat. Unde am mai fost în ultima lună? La #zidemeci am băut vreo două beri şi am mâncat vreo 3 felii de pizza, ca un adevărat pișcotar, pentru că singur nu mi-aş fi permis să-mi cumpăr două Staropramen. După logica unora, am dat 20 de lei pe taxi ca să mănânc şi să beau gratis de 10 lei. La Ford Craiova a fost şi Băsescu şi diverși deputaţi, aşa că pișcotăreala era regală, dar nu mi-a plăcut mâncarea și am luat doar nişte dulciuri, iar trei mini-tarte şi nişte macaroons au fost suficiente ca să scriu de bine despre B-Max (deși, fiind mare amator de dulciuri, un platou întreg de mini-tarte m-ar putea convinge să scriu de bine și despre Hitler). La Vodafone mi-au făcut cinste şi cu o cafea, dar altădată am insistat să fac eu, că încă îmi permit un cappuccino la City Cafe. În schimb, la lansarea campaniei Împreună, am mâncat pe rupte din singurul motiv că era târziu și fusesem toată ziua pe fugă.

Dacă cineva vrea să acuze bloggerii de luat mită, atunci i-aş sugera să caute schimbări de opinie de la un an la altul, idei comune prin posturi, datul în anumite branduri cu prea mult patos, că poate e ceva în spatele acestor lucruri. Poate că nu este, dar e oricum de muncă, e de investigat. E mai simplu să acuzi doar pentru că unii au mâncat şi băut pe gratis undeva, deşi e ridicol de amuzantă această “dovadă”.

Eu în locul firmelor aș chema și câte doi-trei astfel de hateri sau începători, ca un fel de wildcard din sporturi, doar ca să vadă cu ochii lor ce se întâmpla acolo…