În Vama Veche

Am fost weekendul acesta la (nuntă) mare, aşa că am avut ocazia să trec prin toate staţiunile de pe litoral. Cristi Manafu, prezent în Venus cam în aceeaşi perioadă, are un articol sumbru despre ce-ţi oferă litoralul nostru. Nici acesta nu va fi prea vesel, şi nici următoarele despre celelalte staţiuni, dar veţi vedea la final că Mamaia este mult diferită, încă “în acţiune”, plină de oameni, frumos aranjată şi cu destule lucruri de făcut chiar şi în mai multe zile.

Prima prin care am trecut a fost Vama Veche. E prima oară când ajung aici pentru ceva mai mult timp decât “uite indicatorul de intrare, uite indicatorul de ieşire”. Nu era multă lume, cred că vreo 200-300 în total, din care jumătate pe plajă şi restul pe la terase. Apa era bună, caldă, verzuie, dar adâncă de 1,8 metri după 2-3 paşi de la mal.

Pe total senzaţia mea a fost că e cam pustiu. Vama Veche este operaţională (doar Expirat era închis şi blocat), dar puţină lume era pe plajă, iar majoritatea teraselor erau complet goale. Trei ore mai târziu urma să găsesc mai multă lume pe noul ponton din Mamaia decât în toată Vamă. Am mâncat binişor la Corsaru’, un loc superb pe plajă, cu terasa practic deasupra apei. Chiar dacă este un pic mai scump decât în restul satului, poziţia sa face cheltuiala meritată.

E amuzant cum Ursus s-a dat cu vamaioții şi e plin de bannere cu “Ursus salută cazarea la mii de stele”. Păcat doar că în Vamă lumea bea Heineken şi parcarea era plină de maşini străine, inclusiv Porsche Panamera.

Seara se mai aglomerează un pic pentru că vine lume din restul judeţului şi din alte staţiuni. Nu atât de multă încât să zici că locul e plin de viaţă şi, sincer să fiu, nici încât să merite să faci cei minim 20 km până acolo.