Orașul contrastelor

Nu am văzut niciodată până acum un oraş cu mai multe contraste decât Istanbul. Am găsit, unul lângă altul, lucruri şi situaţii atât de diferite încă nu mi-aş fi închipuit că pot exista în acelaşi loc.

Am văzut nou lângă vechi, turnuri mari de sticlă aşezate lângă moschei făcute de sultani al căror nume îl ştim şi din istoria noastră. Am văzut un bazar imens, întins pe străduţe ce mi se păreau nesfârşite, dar dominat în principal de imitaţii ale marilor branduri europene, de genţi Louis Vuitton lângă D&G şi Gucci. Am văzut bulevarde late, de viteză, dar şi străduţe atât de înguste încât maşinile treceau la mică înţelegere şi se aşteptau una pe alta.

Am văzut turcoaice îmbrăcate lejer, de vară, dar şi femei de sub a căror burkha nu se vedeau decât ochii, mergând respectuoase şi tăcute ca nişte ninja la câţiva metri în spatele bărbaţilor lor. Am văzut un zâmbet timid de mulţumire când i-am ţinut uşa unei femei şi am lăsat-o să intre înaintea mea într-un magazin, dar şi privirea mirată a turcilor din jur, ce părea a zice “de ce-ai făcut asta? de ce eşti aşa amabil cu o femeie?”.

Am văzut monumente impresionante, moschei impunătoare ridicate acum sute de ani, dar în faţa lor oamenii nu aveau nici o jenă în a arunca gunoiul sau a-şi spăla rufele sau de a face bişniţă. Am mers prin strâmtoarea Bosfor vreo 15 km cu vaporaşul şi Istanbulul era în continuare plin de viaţă în jurul nostru, cu străzi şi locuinţe cât puteai vedea cu ochii în toate direcţiile, ba chiar mă jur că după dealurile din depărtare, atunci când am întors vaporul, am văzut alţi zgârie-nori din alte cartiere comerciale.

Am văzut zeci de vapoare de marfă, toate cu prova îndreptată spre Bosfor, îndreptandu-se spre Marea Neagră. Îmi inchipui că așa aratau invaziile marine din al doilea război mondial. Iar printre acele vapoare uriașe, căci am văzut si petroliere mari sau vase de croazieră cu 10 etaje, se mișcau sute de feriboturi, iahturi de toate dimensiunile și vaporașe de toate felurile, inclusiv cu nunți la bord, de dansau și petreceau de zor oamenii.

Dacă vreţi cifre, Istanbulul are 13 milioane de locuitori şi o suprafaţă locuită de aproximativ 2500 de kilometri păstraţi, în timp ce Bucureştiul are cam 220 kmp. Adăugaţi la asta o istorie de sute de ani de capitală a unuia dintre cele mai mari şi mai bogate imperii din lume, iar înainte de cucerirea otomană alte sute, chiar mii de ani, de imperiu bizantin, şi veţi înţelege ce fel de oraş este Istanbulul, dacă n-aţi fost deja acolo.

Pe mine nu mă atrăgea Turcia. Alături de Bulgaria şi Grecia, îmi închipuiam că acolo merg doar ca să stau la soare, aşa că am amânat asta pentru alţi ani din viitorul mai îndepărtat, când poate voi avea o familie şi chef de stat pe plajă la odihnă. Acum, mă gândeam, nu merg în Turcia, ci spre vest, să vizitez cât mai multe. Ce mă înşelam! Ce m-aş întoarce acum în Istanbul, mai ales că e la doi paşi şi destul de ieftin!

Am fost un weekend în Istanbul la invitația F64 Studio pentru a testa camerele foto Sony. Fotografiile mele sunt făcute cu un Sony NEX-5N, un mirrorless de calitatea DSLR-urilor.