Odihnă

Ieri noapte m-am întors dintr-un weekend petrecut în Istanbul, la invitaţie F64 Studio de a testa camere foto Sony. Am alergat mult, am mers kilometri întregi prin soare, am urcat şi am coborât, am mers să vizitez oraşul chiar şi când ceilalţi din grup au luat o pauză pentru un mic somn.

Nu vă temeţi, vă umplu în următoarele zile de fotografii şi relatări de acolo, mai ales că-i prima oară când merg în Turcia şi într-un loc atât de diferit de ceea ce mi-a arătat restul Europei.

Ca istoric, marţi m-am trezit pe la ora 6 dimineaţa şi m-am dus la SEM Days, fiind o zi foarte agitată. Seara, în loc să mă culc, am continuat să citesc o carte… până la 5 dimineaţa. Am dormit câteva ore, apoi muncă, alergat pe la Orange, mers la concertul Linkin Park unde am stat în picioare până târziu seara. Apoi am scris despre toate acestea, iar joi seara m-am culcat la un lejer 2 noaptea pentru a mă trezi la 6 dimineaţa ca să plec în excursia Auto.ro. Excursia a început la 8 dimineaţa şi am revenit în Bucureşti la 12 noaptea, până la 2 noaptea mi-am făcut bagajele pentru Istanbul, am dormit până la 3, am fost în aeroport la 4, apoi timp de două zile am făcut ceea ce v-am zis în primul paragraf.

O săptămână grea, încheiată de fapt luni la ora 1 dimineaţa, când am ajuns acasă, am dat jos de pe umăr imensul rucsac şi m-am trântit în pat. Aţi conştientizat vreodată cât de minunat este acest sentiment de a te trânti în pat după o zi foarte obositoare? De a te descălţa şi dezbrăca, relaxându-ţi corpul ţinut strâns de haine şi pantofi, cufundându-te într-un pat moale, în aşternuturi reci şi proaspete, întinzând picioarele la maxim, de parcă ai încerca să te lungeşti şi mai mult? Să ai o pernă moale pe care să pui capul (deşi sunt convins că în astfel de momente orice pernă pare moale) şi să închizi încetişor ochii în beznă, lăsându-te cuprins de un somn binemeritat? Puţini trăiri în viaţă sunt mai bune decât aceasta.