Cum l-am cunoscut eu pe Băsescu

Să vă povestesc una tare despre cum l-am cunoscut eu pe Traian Băsescu, pentru că vizita de la Craiova şi fotografia din dreapta, şutită de pe Adevărul fără remuşcări, pentru că apar şi eu în stânga ei, mi-au adus aminte de acel moment.

Era acum mulţi ani. 2009 sau 2010, pentru că eram la volanul vechii Dacii 1310 roşie. Pe vremea aceea Dacia avea un soi de defect, din genul acela care apare des la Dacii, când ceva nu mai merge bine iar apoi, după câteva luni, îşi revine de la sine, fenomenul fiind cunoscut sub numele de “s-a stricat defectul”. Problema în acel moment era că nu se închidea din prima portbagajul, ci trebuia să-l trântesc de câteva ori de mai avea un pic şi-l luă mama naibii de tare ce dădeam cu el, ca să cupleze cuiul încuietoarea (şi-a revenit singur, după câteva luni).

Aşa că, dacă deschideam portbagajul, eram atent la închiderea lui ca să se încuie bine, că uneori sărea singur înapoi. Îl trânteam şi apoi îl verificam trăgând de el.

Într-un weekend m-am dus în Grădina Botanică, lângă Cotroceni (v-am zis că e şi cu Băsescu; wait for it…). Şi m-am plimbat pe acolo, am admirat flori, am alergat o mâţă, am crăpat de cald, lucrurile obişnuite de G.B. în mijloc de vară, apoi m-am întors la maşină, am pus ceva în portbagaj, l-am închis şi am plecat.

Maşina era parcată pe strada din fata intrării de jos a Cotroceniului. Mă urc în maşină şi merg 20 de metri până la semaforul care e chiar în fața Grădinii Botanice, la intersecţia cu Şoseaua Cotroceni. Aşteptam la semafor… E lung semaforul ăla, aştepţi, nu glumă. Opreşte un Logan lângă mine şi începe să claxoneze. Eu mă fac că nu-l aud, că mă gândeam că-i vreun ţăran care claxonează vreo gagică marfă de pe trecere. Şi tot claxonează… Mă uit la semafor, nu era verde, nu înțelegeam de ce ar claxona.

Într-un final mă uit la şoferul Loganului. Era chiar Traian Băsescu! “WTF?!?”, îmi zic, cu ochii mari de uimire. Era singur în maşină, se uita la mine şi, atunci când m-am uitat şi eu la el, îmi face semn să dau geamul în jos.

“Opa, mă gândesc, vrea preşedintele ţării să-mi spună ceva!”. Deja mă simţeam mândru. Oare m-a recunoscut că-s blogger? Oare vrea să-mi ceară sfatul despre problemele ţării? Dau geamul în jos, cu un zâmbet larg şi mă pregătesc să salut cu un “bună ziua” politicos.

N-apuc să zic nimic pentru că preşedintele vorbește primul: “Hă, hă… portbagajul!” şi-mi face semn spre spatele maşinii. Mă blochez, iau fața de “ce mă?!?” cu ochii un pic de chinez, aşa că dl Băsescu îmi spune iarăşi “e deschis portbagajul!”.

Îmi pică fisa atunci. Mă uit în retrovizoare şi nu văd nimic în spate decât uşa vişinie a portbagajului ridicat. Mergeam ca ultimul ţăran, cu portbagajul deschis la Dacie, deşi, spre meritul maşinii, era atât de bine unsă încât în cei 20 de metri parcurşi nu i-am auzit balamaua mişcându-se.

Mai ruşine că atunci nu mi-a fost niciodată, nici măcar atunci când mi-au bătut la uşa Angelina Jolie şi Holly Valance şi nu le-am putut satisface decât de două ori pe fiecare. Mă uit la portbagaj (tot deschis era), mă uit la Băsescu, mă uit în spatele lui, că-l însoţeau două BMW-uri de SPP-isti, vreo trei agenți uitându-se la mine cu suspiciune. Ce dracu să fac… m-am dat jos şi-am închis portbagajul. A fost singura dată când nu l-am verificat bine dacă s-a încuiat înainte să plec și fix președintele țării mi-a atras atenția.

Acum, la Craiova, era şansa mea să-i bat în geam lui Băsescu şi să-i spun “aveţi portbagajul deschis!”. Bine, al lui nu era, că Ford-urile n-au asemenea probleme, dar na…

Mai jos momentul când preşedintele a luat maşina şi a plecat cu ea, refuzând totuşi să calce toţi jurnaliştii care i se puseseră de bună voie în faţă.

Iar mai jos este o imagine făcută de Adi Ciubotaru despre cum încercam să fur un B-Max, că măcar aşa să fac un drive-test.