Cultura poate fi privită ca o afacere

Când am scris despre Nicușor Dan şi de ce nu-l votez, am dat ca exemplu de promisiune frumoasă ce nu poate fi pusă în practică “numirea unui bord cultural, format din personalităţi incontestabile, care să coordoneze alocările de fonduri în sectorul cultural“. Am zis că astfel de personalităţi nu pot fi găsite uşor, că nu se vor pricepe la bugete şi direcţionarea lor şi că experienţe anterioare ne-au arătat că astfel de oameni au fost inutili în parlament.

Un cititor m-a contrazis, spunând că ideea de fapt nu-i rea şi că nu finanţiştii ar trebui să decidă investiţiile în cultură, deoarece pe ei îi interesează doar venitul “lumesc”, nu şi cel “spiritual”. Iar cultură nu aduce profit, dar asta nu înseamnă că nu e importantă.

Am fost de acord cu acel comentariu. Două zile mai târziu m-am răzgândit.

Mi-am adus aminte de toate muzeele în care am fost în străinătate, de palatele vizitate, de expoziţiile văzute şi de modul în care alţii incuranjeaza noile talente. Toate sunt conduse ca o afacere şi să nu-mi spuneţi că nu este una profitabilă pentru că nu v-aş crede. Vreau şi ca instituţiile noastre culturale să fie conduse tot de finanţişti, tot ca o afacere, pentru că asta înseamnă şi investiţii în respectivele locuri, înseamnă prezentarea informaţiei istorice sau a artei într-o manieră mult mai atrăgătoare pentru marele public, mai multe vizite şi deci un plus inclusiv pe plan cultural.

Puţini se nasc cu o mare pasiune pentru tablouri sau pentru sculptură sau istorie. Marea majoritate se educă, iar acest lucru nu se mai poate face, în zilele noastre, cu forţa, ci cu frumosul. Una este să vizitezi de capul tău vreun castel, alta este să te însoţească un ghid bine pregătit care să-ţi facă legătura dintre ce vezi şi ce înseamnă toate acelea. Una este să auzi de cavaleri, alta este să vezi sute de armuri şi arme din acele vremuri. Una este să te uiţi la un tablou celebru şi alta este să-ţi şi explice plăcuța de lângă el detaliile mărunte, simbolurile ascunse de pictor și epoca în care acesta a creat respectivă operă de artă.

Pentru tot ce-am zis mai sus este nevoie de bani. Pentru a asigura muzeelor un aspect plăcut şi a le transforma într-o experienţă deosebită este nevoie de bani. Ca să faci bani pentru ele este nevoie de oameni care să privească toate acestea ca pe o afacere, una pe care trebuie să o ducă spre profitabilitate cât mai mare. Directorul unui muzeu nu trebuie să fie un mare iubitor al artelor, ci un om care să ştie să-şi vândă cât mai bine “marfă”, să jongleze cu procentele între publicitate stradală, pliante, achiziția de noi opere de artă și ținutul angajaților sub control, bunul mers al lucrurilor, întreținerea rapidă, feedback-ul de la vizitatori, crearea de noi obiecte pentru magazinul muzeului și tot așa.

Iubirea pentru artă/cultură vine ulterior, când din sutele de vizitatori câţiva se duc acasă şi cauta mai multe informaţii despre cavaleri, acum că au văzut cât de mare era o armură, sau despre regele Carol după ce i-au văzut obiectele personale şi aşa ai mai câştigat ceva şi la capitolul “cultivarea populaţiei”.

Am dat 13 euro ca să intru în muzeul Van Gogh din Amsterdam, mai mult ca în oricare altul. Catedrala St Paul’s din Londra m-a costat 12 lire şi n-a fost singura biserică în care am plătit. Am dat bani pentru acces în zeci de alte muzee, castele, expoziţii, biserici şi tot restul. Şi ca o dovadă că toate sunt afaceri, la sfârşitul fiecăruia era un magazin cu suveniruri, cărţi, machete şi tot restul pe care plăteai şi mai mulţi bani. Iar o mare parte din aceşti bani se folosesc pentru întreţinerea locului, plata angajaţilor, marketing, restaurare şi restul operaţiunilor, din fonduri proprii.

La noi mai ţineţi minte când v-am arătat cum se prezintă Muzeul Enescu de pe Calea Victoriei? Dar Observatorul Astronomic aţi văzut cum arată, că zici că stă să vadă aşa năpădit de buruieni cum este, în loc să fie o adevărată poartă către stele unde să mergi cu plăcere? Și câte alte obiective turistice din București ar putea fi transformate în locuri care să atragă vizitatori daca s-ar ocupa oamenii potriviți de ele…