Review Samsung Galaxy S III (în premieră)

Este dificil să scrii un review pentru cel mai aşteptat smartphone al anului. Sunt atâtea de spus, atâtea întrebări la care trebuie să răspund, atâtea detalii de prezentat în cuvinte şi imagini încât chiar şi după 4-5 ore de scris n-am cum să le acopăr pe toate. Totuşi, am fost printre primii din România care au pus mâna pe un Samsung Galaxy S III, la doar câteva zile de la anunţul de la Londra şi cu mult înainte de lansarea oficială din 29 mai, aşa că să-i dăm bătaie, eu cu scrisul, voi cu cititul.

Specificaţii: ecran de 4,8 inci, Super AMOLED, la rezoluţia înaltă 1280 x 720 pixeli; camera foto foarte rapidă şi performantă, de 8 megapixeli; software mult îmbunătăţit de Samsung, pe lângă Android 4.0, cu tot felul de gesturi pentru a controla telefonul şi un asisten vocal gen Siri de pe iPhone; stocare internă 16 sau 32 GB, plus posibilitatea de a adăuga card microSD; procesor foarte rapid, quad-core 1,4 GHz, construit de Samsung cu accelerare grafică pentru orice joc; baterie de 2100 mAh, una dintre cele mai mari de pe piaţă, plus suita obişnuită de GPS, Wifi, accelerometre şi alte funcţii şi componente deja uzuale smartphone-urilor moderne. Este disponibil în două culori, alb şi albastru, şi vă spun de acum că varianta albă arată mult mai rău decât cea albastră.

Preţul: la Vodafone începe de la 279 euro cu conectare si abonament Mega 25 cu 1 GB de Internet pe lună și ajunge la 629 euro la liber, alte variante găsiți pe vodafone.ro și puteți câștiga un Audi A7.

Şi dacă tot am şi One X-ul meu, citiţi în continuare întreg review-ul şi o comparaţie cu acest competitor direct de la HTC.

AMBALARE
O cutie frumoasă, albastru închis, cu textul Samsung Galaxy S III argintiu pe partea superioară. E cu siguranţă un ambalaj mult mai bun decât cofretul de ou pe care l-a avut One X, dar să nu uităm că e doar un ambalaj şi contează mai mult ce-i înăuntru. Eu am testat telefonul albastru, poate că cel alb vine în altă cutie.

Cum deschizi capacul găseşti telefonul, acoperit de un plastic de protecţie. Sub acesta se afla diverse documente şi certificate, plus bateria, ambalată separat, o pereche de căşti şi încărcătorul de priză.

CONSTRUCŢIE
Alegeţi varianta pe albastru, chiar dacă aparent nu va încântă sau nu arată bine în fotografii. Nu este un albastru strident, ci unul mult mai “liniştit”, spre gri închis. Telefonul este mult mai arătos, Samsung reuşind să construiască o carcasă plăcută la aspect şi care îmbină armonios micile detalii de design, precum sigla sau muchia un pic strălucitoare.

Varianta albă însă, pe care am văzut-o la lansare, arată mai rău. Are o muchie cromată care nu se potriveşte deloc cu albul carcasei, părând ceva ieftin, iar carcasă în sine este lucioasă şi din nou pare ieftină. One X-ul alb, de exemplu, este mat şi de un alb mai puţin strălucitor, fiind mult mai plăcută ochiului.

Carcasa în sine, înainte de a trece la detaliile ei, este frumos rotunjită. Se simte bine în mână, nu are nici o muchie tare, nici o zonă de “rupere” pe care să o simţi la deget. Am luat din nou One X-ul în mână şi am simţit imediat zonele mai dure ale acestuia, lateralele mai bine definite în unghiuri mai drepte decât pe Samsung Galaxy S III.

Este o chestie de gust, complet subiectivă, care carcasă va place mai mult. Aş fi vrut totuşi ca Samsung să aleagă un design în linii mai puternice, un design care să facă Galaxy S III-ul uşor de recunoscut nu doar datorită dimensiunii sale, ci şi liniilor care să-l individualizeze în fața zecilor de alte modele din gama Galaxy. HTC face asta cu gama One, Nokia face asta cu design-ul caracteristic Lumia, Samsung însă parcă a mers doar pe ideea “să-l facem rotunjor până când se simte că o piatră bine şlefuită”.

Partea frontală este acoperită integral de sticlă Gorilla, aşa că pentru deget această față pare una continuă de sus până jos. Integrarea cu lateralele este foarte bine făcută şi plăcută la atingere. Afişajul domină această parte frontală, iar deasupra lui se găsesc sigla SAMSUNG, camera frontală, senzorii ambientali şi LED-ul de stare. LED-ul este unul gigantic şi se aprinde în diverse culori, fiind foarte uşor vizibil.

Sub ecran se află butoanele de control. Pe centru este butonul mare, Home, un buton fizic, în stânga lui fiind cel Menu şi în dreapta cel de Back, ambele capacitive şi iluminate cu alb. Samsung a mers pe tripleta Home – Menu – Back, nu pe Home – Back – Recent Apps ca HTC şi îmi place mai mult această alegere. După aproape o lună cu One X mi-am dat seama că butonul de Recent Apps nu prea l-am folosit, fiindu-mi greu să mă obişnuiesc cu el.

Nu prea m-a încântat combinaţia de buton real cu butoane capacitive. Te obişnuieşti să le apeşi uşor pe cele capacitive şi faci la fel şi cu cel de Home, când nu se întâmplă nimic, apoi îţi dai seama că e un buton fizic şi trebuie apăsat mult mai tare. Un buton real se potriveşte cu design-ul telefonului, dar le-aş fi preferat pe toate trei capacitive şi gata.

Spatele arată cel mai bine acest albastru al telefonului. Este un pic lucios, dominat în partea de sus de modulul foto de 8 megapixeli, flash-ul LED şi difuzorul extern, sub care se află sigla Samsung.

Lateralele sunt într-o nuanţă mai deschisă de albastru. Pe dreapta se afla butonul de Power, după cum ne-a obişnuit Samsung la modelele din ultimii ani, iar pe stânga un singur buton de volum. În partea de sus se află mufa pentru căşti, iar jos conectorul micro-USB pentru încărcare şi transfer de date.

Aş vrea să remarc că până acum nu mă încântă plasarea pe lateral a butonului Power, dar această alegere îşi arată avantajele atunci când lucrezi cu telefoane de dimensiunea lui Galaxy S III. Telefonul se poate aprinde şi stinge foarte uşor cu o singură mână fără să faci jonglerii cu el ca la One X, unde butonul aflat tocmai sus de tot este mai greu de utilizat fără să apelezi la a doua mână.

Carcasa este, însă, dintr-un plastic banal, spre deosebire de policarbonatul lui One X sau cea metalică de pe One S. Orice s-ar spune, acest plastic îi dă un aspect ieftin, care iese şi mai mult în evidenţă atunci când desfaci capacul din spate şi vezi cât de subţire este acesta. Măcar e flexibil şi nu se rupe uşor.

Sub capacul din spate se află bateria de 2100 mAh, slotul de card micro-SIM (nu SIM normal cum credeam la început) şi slotul de card micro-SD, la acesta din urmă având acces fără să scoţi bateria. Capacul se dă jos folosind unghia pentru a trage de o micuţă fantă din partea de sus.

Pe total, ca o concluzie, Galaxy S III este foarte bine făcut şi pare uşor în mână. Plasticul deja nu-l mai pot trece la aspecte negative, deoarece Samsung merge pe această soluţie de câteva generaţii, însă tare aş vrea să înţeleagă necesitatea unei carcase mai bune nu neapărat pentru rezistanță sporită, ci pentru senzaţia de premium pe care trebuie să o ofere vârful de gamă. Apple a făcut asta cu sticla, HTC a făcut asta cu policarbonat, Nokia la fel, Samsung în continuare apelează la plastic ieftin şi subţire, chiar dacă plăcut la culoare.

Față de One X nu sunt diferențe sesizabile de grosime sau formă.

ECRANUL
Ecranul Super AMOLED, la rezoluţia 1280 x 720 pixeli (de asta se cheamă și HD) şi 306ppi, diagonală 4,8 inci, este bun, dar nu extraordinar. Culorile sunt frumoase, dar nu impresionează cu adevărat prin nici o caracteristică a sa.

În primul rând, ar fi putut fi un Super AMOLED Plus. Diferenţa este matricea de sub-pixeli, iar varianta de pe Galaxy S III nu este capabilă să afişeze un alb pur şi are şi mici probleme la afişarea precisă a curbelor din cauza faptului că fiecare pixel este compus din 4 elemente (RGBG), nu din trei (RGB) ca la ecranele Plus sau LCD.

Culorile sunt bune, mai ales verdele (probabil datorită sub-pixelului suplimentar), după cum puteţi vedea în comparaţiile de mai jos dintre One X şi Galaxy S III afişând aceeaşi imagine cu luminozitatea la maxim.

Observaţi însă şi că One X este mai luminos. Acest lucru se vede foarte bine şi când te uiţi la pictogramele albe din partea de jos (cea de Gmail, de exemplu). Cu alte cuvinte, culorile lui Galaxy S III sunt mai vii, dar e posibil ca acest aspect să fie unul care doar păcălește ochiul din cauză ca ecranul nu poate genera la fel de multă lumină.

Telefonul m-a dezamăgit la vizibilitatea în soare, unde stă foarte prost. Cu ochelari de soare nu am reuşit să-mi dau seama dacă am pornit sau nu ecranul, iar fără ochelari abia îl vedeam în soare, fiind nevoit să caut o zonă la umbră ca să-l pot folosi pe stradă. One X-ul, cu un ecran LCD a cărui tehnologie asigură luminozitate mai mare şi o mai bună reflexie a luminii solare, îţi generează mult mai puțin discomfort dacă îl foloseşti în stradă.

Am înţeles că alte review-uri susţin că Galaxy S III se vede mai bine în soare decât competiţia. Mi s-a părut complet pe dos situaţia, mai ales că am stat şi cu One X-ul lângă el.

BATERIA
Bateria este un punct forte al telefonului. Are o capacitate de 2100 mAh faţă de cei 1800 mAh ai lui One X, aşa că ar trebui să ţină mai mult, nu? Ţine cel puţin la fel de mult şi te duce cu bine până la sfârşitul zilei.

Pe mine mă ţinea o zi întreagă în condiţiile în care reţeaua era asigurată de wifi sau 3G, făceam fotografii, dădeam câteva tweet-uri, citeam emailuri şi făceam browsing în momentele de plictiseală, în timp ce sincronizam pe fundal Gmail, Facebook, Tweetdeck, Instagram, WordPress, meteo şi restul. Mi-a plăcut că Galaxy S III îţi arată şi procentual nivelul bateriei chiar în bara de status de sus.

CAMERA FRONTALĂ şi DIFUZORUL EXTERN
Camera foto frontală este excelentă. Samsung a pus un modul de 1,9 megapixeli care asigură o imagine atât de clară şi detaliată de zici că te uiţi în oglindă. Cu atât mai mult nu înţeleg lipsa unei aplicaţii Mirror ca cea de pe HTC, care ar fi fost binevenită aici.

Difuzorul extern este de calitate medie. Cel de pe One X şi One S are un volum mult mai puternic, fiind peste Galaxy S III. Totuşi, notificările şi ringtone-ul se aud chiar şi din buzunar, iar vibratorul telefonului este puternic şi n-ai cum să nu-l simţi.

CONECTIVITATE ŞI SUNET
N-am avut probleme cu semnalul, acesta fiind mereu puternic. M-am conectat fără problemă la orice reţea wireless cât şi la accesorii bluetooth.

Calitatea apelurilor a fost mediocră. N-are probleme, dar nici nu pot să o laud, la multe apeluri fiind nevoit să cresc volumul pentru a auzi bine ceea ce mi se spune.

N-am avut nici un succes cu NFC, Android Beam sau Wi-Fi Direct. Am încercat să transfer fişiere cu One X-ul meu, care suportă aceleaşi tehnologii, dar n-a mers nimic. Pe Wi-Fi Direct, o formă de comunicaţie punct-la-punct pe distanţe mici, care utilizează conexiunea wifi pentru transferuri rapide de fişiere, telefoanele se vedeau între ele, însă transferul eşua. N-am insistat.

Pe NFC atingeam telefoanele spate în spate şi se auzea un sunet de identificare, dar mai mult nu se întâmpla. Cred că încă nu sunt aplicaţii bune pentru aceste tehnologii.

Dacă asculţi muzică, Samsung Galaxy S III nu te va dezamăgi, având la bord un modul performant. Dacă ai şi căşti de bună calitate vei avea parte de o audiţie foarte bună.

CAMERA FOTO/VIDEO
Eh, aici sunt multe de zis. Aţi vrut comparaţii detaliate cu One X, care dispune de un modul foto nou de la HTC, bun şi rapid, aşa că le-am făcut.

Încep prin a spune că Samsung Galaxy S III face fotografii excelente. Modulul foto se deschide rapid, focalizează rapid şi declanşează imediat fotografierea, încât într-o secundă deschizi programul şi faci şi prima fotografie.

Imaginile sunt de bună calitate im lumina medie şi puternică. Culorile sunt realiste şi fotografia finală arată mai bine decât pe One X, unde modulul foto saturează excesiv culorile.

E diferenţă foarte mare? Nu. Şi One X-ul fotografiază excelent, ba chiar este mai bun atunci când e vorba de zgomot în imagine (vezi mai jos), aşa că diferenţele dintre cele două telefoane nu se pot face aici decât dacă acest aspect contează foarte mult pentru tine.

Galaxy S III m-a dezamăgit un pic în lumină slabă şi noaptea. Pur şi simplu scoate imagini întunecate şi zgomotoase. Degeaba nu sunt mişcate dacă sunt mult mai întunecate decât vede ochiul meu scena. Telefonul te păcăleşte aici, folosind un timp de expunere mic pentru a obţine imagini clare, dar degeaba dacă sunt atât de întunecate încât e nevoie de editări suplimentare pe calculator.

Fotografiile făcute cu Galaxy S III sunt în format JPEG, rezoluţie maximă 3264 x 2448 pixeli, mărime între 1 MB şi 4,5 MB, funcţie de scenă surprinsă. Iată câteva exemple, mult mai multe fiind disponibile pe SkyDrive, inclusiv toate imaginile la dimensiunea originală, nealaterate (intraţi în imagine şi faceţi click pe View original din meniul din dreapta sus):

Am apreciat adâncimea de câmp de care dă dovadă senzorul de pe Galaxy S III, una pe care One X nu o poate atinge.

Fotografiile făcute pe modul HDR nu au culori false sau aspect nerealist, ci mai degrabă scot în evidenţă şi detalii care altfel dispar, precum cerul în exemplul de mai jos sau detalii din umbre în alte cazuri. Fotografiile în modul Panoramic ies fără probleme în majoritatea scenelor.

Din păcate, nu se poate opri sunetul de declanşare al camerei foto. Această opţiune este prezenta pe majoritatea telefoanelor de pe piaţă, dar Samsung nu a inclus-o şi pe Galaxy S III. Aş fi dat toate setările de ISO, mod de expunere, moduri de fotografiere şi restul pe posibilitatea de a opri sunetul de declanşare, care pentru mine este un “deal-breaker”.

Camera are şi mod macro, numit aici Close-Up, dar nu am observat mari diferenţe de calitate.

LED-ul de flash este de performanţă medie şi devine insuficient la mai mult de 2-3 metri. Pe modul Close-Up îşi reduce însă puterea şi se adaptează distanţei mult mai mici până la subiect.

Zoom-ul digital se controlează din butoanele de volum, dar mi s-a părut o funcţie inutilă. După ce faci o fotografie ai oricum posibilitatea de a-i face crop în galerie, ceea ce este cam acelaşi lucru.

Ce nu mi-a plăcut este interfaţa software cu care controlezi camera. De exemplu la One X apar pe acelaşi ecran butoanele de fotografiere sau filmare, aşa că pot lansa oricare dintre aceste acţiuni atunci când s-a încărcat modulul foto. La Galaxy S III durează încă o secundă pentru a comuta din modul Foto în Video.

O altă problemă este modul Burst Shot, atât de lăudat la lansare. Ca şi la One X, Galaxy S III face până la 20 de fotografii în succesiune rapidă şi le poţi păstra pe toate sau o poţi alege pe cea mai reuşită. La One X realizezi aceste fotografii ţinând apăsat butonul de declanşare. La Galaxy S III trebuie întâi să comuţi modul de fotografiere de pe Single Shot pe Burst Shot.

O problemă la fel de mare este şi că nu poţi deschide camera foto direct din ecranul de blocare decât dacă introduci în prealabil parola telefonului. Pe One X poţi face fotografii fără să pierzi timp cu introducerea parolei, aceasta fiind necesară abia apoi, dacă vrei să accesezi un alt program sau galeria de imagini.

Clipurile video sunt în format .mp4, rezoluţie Full HD 1920 x 1080, codec AVC. Calitatea pare a fi mai bună pentru că bit rate-ul este mai mare decât la One X. Din păcate, rata de cadre este tot una variabilă, din motive de compresie, ceea ce face că uneori filmele să fie sacadate. Alte telefoane, de exemplu Nokia Lumia 800, filmează cu rata de cadre fixă şi rezultatul arată mult mai bine.

Iată un clip filmat cu Galaxy S III şi pus de mine pe YouTube:

Pe total, un modul foto foarte bun, performant, de calitate, tras un pic în jos de un software de control neactualizat la nivelul concurenţei.

CAMERA FOTO VERSUS ONE X
Am folosit Galaxy S III şi One X pentru a fotografia aceeaşi scenă, întâi una de interior şi apoi una de exterior. Am trecut pe rând prin ISO 100, 200, 400 şi 800, am făcut şi zoom digital, am fotografiat şi pe macro.

Am combinat totul în imagini precum cea de mai jos. Pe partea stânga sunt fotografiile făcute cu Samsung Galaxy S III, pe dreapta cele cu One X, iar de sus în jos creşte ISO în valorile indicate deja. Originalele, de aproximativ 10.000 x 5.000 pixeli, sunt pe SkyDrive.

Rezultatele sunt surprinzătoare, mai ales când pui fotografiile una lângă alta. Am observat că:

• unghiul este acelaşi, ambele telefoane surprind o scenă la fel de lată
• diferenţele de zgomot între ISO 100 şi 800 sunt mici. Imaginile sunt oricum zgomotoase şi lipsite de detalii precise, dar asta e de aşteptat la un telefon mobil; măcar nu creşte foarte mult nivelul de zgomot de la o treaptă la alta.
• Galaxy S III este mai zgomotos decât One X. Priviţi detaliul de mai jos cu cerul, la ISO 800, în stânga fiind SGS III şi în dreapta One X.
• uitaţi-vă ce diferenţă de colorit la fotografiile din exterior. Cerul este bleu pe Galaxy S III şi spre mov pe One X, care v-am spus că suferă de saturare excesivă a fotografiilor. E posibil să fie o problemă de balans de alb, dar atunci înseamnă că în mod automat a fost realizat mai bine de SGS III.

Pe modul Macro nu a crescut calitatea fotografiilor, zgomotul fiind cam acelaşi.

Nici cu flash nu au fost mari diferenţe.

Diferenţe mai mari apar la software-ul camerei foto. One X permite dezactivarea sunetului de declanşare a fotografierii, trage până la 20 de cadre dacă păstrezi apăsat butonul, poţi alege din aceeaşi interfaţă dacă filmezi sau fotografiezi. Samsung Galaxy S III face mereu sunet la declanşarea fotografierii, iar pentru restul opţiunilor dai mai multe clickuri prin meniuri.

PERFORMANŢĂ GENERALĂ
Galaxy S III merge de rupe. Nu ştiu dacă e cel mai rapid telefon de pe piaţă, e greu să-ţi dai seama în practică, dar cert este că procesorul este mai mult decât suficient pentru a duce aplicaţiile uzuale, interfaţa şi meniurile. Nu sacadează, nu se blochează, nu merge niciodată mai greu.

În benchmark-uri stă bine, mult peste alte telefoane şi cu 500 de puncte peste One X. În practică, faţă de One X nu sunt diferenţe de performanţă, dar Galaxy-ul nu se încălzeşte ca Tegra 3-ul din One X.

SOFTWARE
Galaxy S III rulează Android 4.0.4 Ice Cream Sandwich, peste care Samsung a adăugat interfaţa lor modificată TouchWiz şi câteva widget-uri, plus aplicaţii speciale. Flipboard este una dintre ele. Puteți vedea screenshoturi multe cu meniurile și diversele opțiuni ale aplicațiilor pe SkyDrive.

Sistemul de operare rulează rapid şi stabil. N-am avut nici o problemă cu aplicaţiile uzuale pe care le folosesc eu. Gmail, Facebook, Tweetdeck, Instagram, WordPress, Whatsapp, Google Chrome, Business Calendar, toate au mers bine.

Ecranul de notificări îţi permite să porneşti/opreşti wifi, bluetooth, GPS şi alte funcţii ale telefonului, plus să accesezi secţiunea Settings. Aici este un plus faţă de One X, care a eliminat aceste butoane din meniul de notificări.

Ecranele arată la fel, cu 4 programe permanente în partea de jos, plus butonul ce deschide lista de aplicaţii. Cele patru programe apar şi pe ecranul de blocare a telefonului, dar o mare hibă a acestuia este că nu lansează camera foto decât după ce-ţi introduci parola. Pe HTC cameră foto se lansează fără parolă, astfel încât să poţi fotografia rapid ceva, opţiune care îmi este foarte utilă.

Sunt 7 ecrane principale la număr, ciclice în aranjarea lor şi poţi şi să ştergi din ele dacă nu-ţi trebuie aşa multe. Linkurile pot fi grupate şi în foldere, pe care le creezi apăsând Menu.

Mi-ar fi plăcut ca Samsung să lucreze la nişte widget-uri suplimentare, nu doar la control prin gesturi. De exemplu simt lipsa unui widget bun de contacte favorite, aşa cum am pe One X, unde în widget-ul People pot apăsa pe chipul cuiva pentru a-l apela sau pe numele acelei persoane pentru a-mi fi afişat întreg meniul de acţiuni (mesaj, email, edit şamd). La Galaxy S III am widget de direct call (şi dacă am 6 contacte preferate, trag 6 astfel de widget-uri pe ecran), apoi widget separat de mesaj SMS.

Flipboard este o aplicaţia celebră pe iPhone şi iPad pentru citit ştiri din diverse domenii şi apare pe Android în premieră pe Galaxy S III, inclusă direct în acesta. Mi-a plăcut, este bine făcută ca interfaţă şi arată ştiri foarte interesante din diverse domenii. Poţi petrece lejer o oră citind articole foarte bune. Culmea, tocmai aceasta are bug-uri, mai dă un Force Close, mai refuză să dea pagină, dar nu foarte des şi probabil că un update ulterior le va rezolva pe toate.

Samsung a inclus şi aplicaţii de conectare la televizoarele lor cu DLNA, un fel de Market propriu, Music Hub, TuneIn Radio şi alte aplicaţii utile pentru început.

Tastatura seamănă cu cea de pe iPhone, dar suportă şi mod Swype, chiar dacă nu se cheamă şi oficial aşa. Are dicţionar românesc pentru predictor.

Îmi place că în galeria foto ţi se afişează direct ultimul program spre care ai trimis o fotografie (de exemplu Instagram) şi lângă el un alt buton ce afişează toate opţiunile de sharing.

M-a dezamăgit dialerul, de fapt lipsa unui smart dialer comparabil cu cel de pe HTC-uri. Atunci când formezi un număr ţi se afişează doar primul contact care se potriveşte ca nume. Dacă ai 5 contacte cu numele Nicolae în agendă, doar primul îţi este afişat. Dacă vrei să cauţi în contacte, mergi din dialer în tab-ul contacte şi o faci acolo, dar asta presupune mai multe clickuri şi secunde irosite.

SOFTWARE PERSONALIZAT
OK, dacă aţi văzut prezentarea oficială din ziua lansării aţi auzit că Galaxy S III aduce multe îmbunătăţiri pe partea de control al telefonului prin gesturi. Unele chiar sunt utile, altele sunt doar găselniţe de marketing.

S Voice este răspunsul Samsung la asistenta vocală Siri de pe iPhone. Funcţionează pe acelaşi principiu de recunoaştere vocală şi găsire de informaţii pe Google sau Wolfram Alpha. S Voice nu suportă româna, dar mi s-a părut că recunoaşte engleza mult mai bine decât Siri, chiar şi în vorbirea noastră non-nativă.

Mie mi-a plăcut. Desigur că n-aş vrea să mă vadă cineva vorbind în engleză cu telefonul meu, dar când eşti singur poţi folosi această funcţie. Am întrebat “on that day is the first of december this year” şi mi-a răspuns că este o zi de sâmbătă. Să scriu acea căutare în google sau să navighez prin calendar până la luna decembrie mi-ar fi luat mai mult timp, la fel şi dacă aş vrea să aflu cine este preşedintele ţării sau alte asemenea chestiuni banale. S Voice lansează şi aplicaţii, sună contacte (util când conduci), introduce noi evenimente în calendar şi este, în general, o funcţie la care Samsung Galaxy S III străluceşte, chiar dacă pentru România utilitatea ei este mult redusă.

Alte gesturi? Poţi face zoom pe fotografii apăsând ecranul cu două degete şi înclinând telefonul. E simplu şi rapid. A mers şi să sun un contact căruia îi scriam un SMS doar prin ridicarea telefonului la ureche. Gestul nu poate fi confundat prea uşor cu ridicarea accidentală a telefonului în aer, dar după apel te duce înapoi la respectivul mesaj pe jumătate scris şi trebuie să-l anulezi manual.

Screenshot faci plimbând pe ecran marginea palmei, ca şi cum l-ai şterge de praf. Nu funcţionează mereu aşa cum îţi doreşti, deoarece de multe ori începutul mişcării îţi schimbă ecranul pe care vrei să-l capturezi.

Când te uiţi la un contact, poţi să faci un swipe spre dreapta pentru a-l apela şi spre stânga pentru a transmite un mesaj.

“Shake to update” n-am reuşit să-l folosesc. Poate nu înţeleg eu ce înseamnă să scuturi telefonul sau este o funcţie ce poate fi utilizată doar în câteva servicii, dar oricum ar fi nu e foarte utilă.

Alte gesturi mi s-au părut inutile. Dublu tap ca să mergi la primul element al unei liste, pune palma pe telefon ca să-l treci pe silent… nici măcar nu le-am activat.

CE E BINE

• bine construit
• foarte performant
• cameră bună
• S-Voice
• baterie mai bună decât la alte telefoane
• sharing şi multitasking uşor şi intuitiv

CE E RĂU

• în continuare plastic banal pe modelul de top
• diverse “scăpări” software
• ecran mediocru, slab vizibil în soare

AVANTAJE GALAXY S III VERSUS HTC ONE X

• pornirea/oprirea diverselor funcţii din meniul de notificări
• baterie mai mare
• camera frontală mult mai bună
• opţiuni mai multe pentru notificări, model de vibrare
• S-Voice şi câteva gesturi utile
• sharing mai simplu de fotografii
• meniu Power Saver integrat

CE ARE HTC ONE X ÎN PLUS

• ecran mai luminos, în special în soare
• interfaţa Sense este peste TouchWiz
• softul camerei foto, oprirea sunetului de declanşare
• integrare nativă cu mai multe servicii online (Twitter, SkyDrive)
• management mai bun al contactelor, soft mai bun pentru dialer
• widgeturi mai multe şi mai utile
• zgomot mai mic în imagini

CONCLUZIE
Samsung Galaxy S III este un telefon excelent şi nu mă îndoiesc că va fi cel mai vândut Android al acestui an. Este performant la toate capitolele posibile, nu dezamăgeşte prin nimic, iar cele câteva dezavantaje (precum carcasa sau interfața foto) sunt minore, nicidecum ceva care să te facă să nu-l cumperi.

Ce alegi între One X şi Galaxy S III? Depinde de fiecare persoană. Ambele sunt telefoane excelente, probabil cele mai bune ale anului. Cine e pe primul loc şi cine pe doi depinde de fiecare utilizator în parte şi ce anume îl interesează în principal la telefonul său. Avantajele şi dezavantajele fiecărui model faţă de celălalt sunt mici şi le vezi doar când cercetezi în detaliu ambele telefoane sau când eşti un utilizator foarte pretenţios. Privind în ansamblu, ambele telefoane sunt foarte performante şi îndeplinesc toate cerinţele momentului.

Îl găsiți și la Vodafone, unde între 18 și 29 mai se iau precomenzi, iar apoi intră la vânzare odată cu lansarea mondială din 29 mai. Preţul: la Vodafone începe de la 279 euro cu conectare si abonament Mega 25 cu 1 GB de Internet pe lună și ajunge la 629 euro la liber, alte variante găsiți pe vodafone.ro.