HTC One X review

Am făcut un review la HTC One S în care am scris că este un excelent smartphone cu Android, iar a doua zi m-am dus şi mi-am cumpărat un One X de la eMAG. Cum vine asta? Să vă explic în review.

Seria One de la HTC, cu care taiwanezii vor să recucerească piaţa şi să atragă un profit substanţial, urmăreşte câteva specificaţii importante în design-ul celor trei modele ale sale, expuse încă din februarie: carcase solide, bine făcute, un modul foto rapid şi performant, Android 4 şi interfaţă Sense 4.0, specificaţii hardware bune.

Singura diferenţă importantă apare la dimensiunea ecranului, unde modelul V are 3,7 inci, S-ul are 4,3 inci şi X-ul 4,7 inci. De ce am ales X-ul? Pentru că m-am convins că modelul mai mic, One S, este foarte performant şi capabil, deci HTC a livrat ceea ce a promis, iar singurul lucru ce rămânea de lămurit era dacă X-ul nu cumva era prea mare pentru mâna mea. L-am văzut; n-a fost prea mare; l-am cumpărat.

Telefon mobil HTC One X, White – în stoc la eMAG.

După 3 săptămâni de utilizare pot face şi un review detaliat.

AMBALARE
Cutia este destul de ciudată, albă şi rotunjită de zici că ai cumpărat un ou de struţ. Înăuntru am găsit telefonul, încărcătorul şi un set de căşti albe marca HTC. Varianta cu căşti Beats este o ediţie limitată şi momentan la noi o vinde doar Vodafone.

Pachetul nu conţine husă, folie de protecţie sau altceva asemănător, accesoriile vânzându-se separat. Poți găsi unele bune pe mobiledirect.ro

CONSTRUCŢIE
One X este foarte bine făcut. Eu am varianta albă şi trebuie să spun de la început că pare a rezista foarte bine la murdărire, fiind în continuare albă. HTC Hero-ul pe care l-am avut acum câţiva ani se tocise un pic şi îşi schimbase culoare într-un gălbui pe spate în zona “bărbiei”, dar One X nu cred că va avea aceeaşi soartă.

Carcasa este din policarbonat, un material destul de rezistent, care se simte plăcut la atingere şi nu alunecă din mână. Ecranul de pe față s-ar putea să aibă sticlă Gorilla, dar încă nu am găsit o confirmare oficială de la HTC. Ecranul este însă frumos rotunjit şi perfect îmbinat pe laterale cu carcasa, având una dintre cele mai bine făcute îmbinări văzute de mine până acum.

Butoanele sunt capacitive, aşezate sub ecranul de 4,7 inci. De la stânga la dreapta avem Back, Home şi Recent Apps. Deasupra ecranului am găsit sigla HTC, difuzorul, camera frontală şi un LED roșu-verde.

Pe spate carcasa albă este marcată de modulul foto destul de mare, ieşit cu 1-2 milimetri în afară telefonului şi înconjurat de un chenar argintiu. Nu-mi place că iese în afara carcasei deoarece există pericolul de a se zgâria sticla obiectivului atunci când îl pui pe “teren accidentat”. Lângă modulul foto se află un LED pentru fotografiere.

În partea de jos a spatelui se află sigla Beats Audio şi difuzorul exterior, “speakerul” cum se zice. Ca şi la One S, este foarte puternic, ceea ce îl face uşor de auzit inclusiv în metrou sau alte situaţii zgomotoase.

În partea de sus se află butonul de Power, conectorul pentru căşti şi, mai spre spate, slotul de card microSIM, care se deschide la fel ca la iPhone cu ajutorul unei agrafe sau folosind sârma pe care a inclus-o HTC în cutie.

Conectorul microUSB pentru încărcare şi transfer de date se află pe partea stângă, iar pe dreapta se găsește butonul mare de volum.

Telefonul pare şi foarte uşor în mână, având în jur de 130 de grame, ceea ce este destul de puţin pentru dimensiunea sa.

Din păcate, unele modele One X suferă de probleme cu ecranul. Mă refer la faptul că acesta nu este bine prins de carcasă şi dacă-l apeşi mai puternic se albeşte pe perioada cât aplici presiunea, apărând un fenomen de “light bleeding” mai ales pe la colţuri. Puteţi vedea aici şi aici clipuri care demonstrează această problemă. Vă recomand să testaţi telefonul imediat ce îl cumpăraţi şi, dacă la apăsări normale face aşa, returnaţi-l şi cereţi altul.

Bateria este integrată în telefon şi nu poate fi scoasă de utilizator. Pe de o parte este rău că nu poate fi înlocuită uşor după o vreme, pe de altă parte această tehnologie face telefonul mai subţire şi mai bine închegat, fiind lipsit de orice capac ce ar putea deranja prin scârţâituri sau flexiune.

E bine făcut, dar este şi mare. Nu-l luaţi dacă nu aveţi o palmă mare. Nu-l văd uşor ţinut în mână de o femeie şi nici de cei cu palme mici pentru că devine greu de mânuit cu o singură mână. Pentru comparații de mărime cu telefoanele de pe piață, citiți acest post.

PERFORMANŢA
One X străluceşte la toate capitolele hardware, cele câteva nemulţumiri găsite de mine fiind de mică importanță.

Ecranul Super IPS LCD2 de 4,7 inci diagonală şi rezoluţie 720 x 1280 pixeli are darul de a mă face să nu regret că nu este AMOLED. Culorile sunt foarte bune, iar rezoluţia mare ascunde toţi pixelii, aceştia nefiind vizibili decât dacă lipeşti ochiul de ecran.

Mai mult, spre deosebire de AMOLED-ul de pe One S şi de pe noul Samsung Galaxy S III, aici albul chiar este alb, nu rozaliu, şi rotunjimile diverselor fonturi sau pictograme sunt foarte precise, cu un antialiasing perfect făcut. Explicaţia tehnică tine de matricea de subpixeli utilizaţi de acest ecran, superioară celei de pe Super AMOLED-ul lui One S şi Galaxy S III.

Procesorul Tegra 3 este rapid, dar nu mai rapid ca la alte telefoane. Are 4 nuclee, dar nu cred că le foloseşte la maxim, iar aplicaţiile uzuale şi interfaţa Sense oricum nu îl duc la maxim. Tegra 3 este performant şi bun la grafică şi jocuri 3D, dar are dezavantajul că se încălzeşte puternic. Când am trecut la One X mi-am dat seama că One S-ul a fost mereu rece în mână, pe când X-ul devine călduţ destul de rapid, dar fără a trece graniţa în capitolul “deranjant”.

În teste One X-ul a fost depăşit de One S, ceea ce nu mă miră. Este vorba de patru nuclee versus doar două, dar electroniştii ştiu că e mai importantă arhitectura microprocesorului, felul în care este organizat în interior. One S este egal cu One X, poate chiar un pic mai rapid. Galaxy S III este cu vreo 10-20% mai rapid decât One X, însă reţineţi că în practică nu prea veţi simţi diferenţa dintre ele, aşa că puteţi ignora complet problema procesorului, reţinând doar că toate modelele amintite sunt rapide.

One X beneficiază de 32 GB de stocare internă, arhisuficient zic eu, fără posibilitatea extinderii ei prin card de memorie. Primeşti şi 20 GB suplimentari pe Dropbox, iar softul include şi integrare nativă cu SkyDrive de la Microsoft, aşa că eu zic că stocarea nu va fi o problemă.

Memoria internă accesibilă este de fapt de vreo 28 GB, împărţit în 2,11 GB “internal storage” şi 25,24 GB “phone storage”, pe care telefonul îi vede că şi cum ar fi pe un card de memorie. Acest lucru asigura compatibilitatea cu aplicaţii mai vechi care insistă să ruleze de pe un card de memorie.

Calitatea sunetului în apeluri este bună. Difuzorul extern este de bună calitate.

N-am avut probleme cu semnalul wifi, telefonul conectându-se prompt şi fără probleme la orice reţea pe 2,4 sau 5 GHz. Bluetooth-ul a mers fără probleme. N-am reuşit să testez NFC-ul până acum, n-am avut cu ce.

Bateria m-a mulţumit. Trece de o zi cu utilizare normală, adică sincronizare automată pentru emailuri, Twitter, Facebook, Evernote, WordPress, Instagram şi tot restul aplicaţiilor folosite de mine. Dacă nu freci telefonul, consumul este chiar mic şi la finalul zilei ai chiar jumătate din capacitatea bateriei disponibilă.

CAMERA FOTO
Am făcut un subcapitol separat al review-ului mai mult din cauză că a apărut Samsung Galaxy S III cu un modul foto inovativ pe partea software şi aş vrea să rămână scris clar că şi HTC are unul la fel de bun.

Ca hardware, vorbim de un obiectiv cu f2.0 şi senzor suficient de bun pentru a obţine imagini clare (citiți nemişcate) chiar şi în condiţii slabe de iluminare, precum seara la lumina becurilor stradale. Apare zgomot în imagine, dar măcar se înţelege ce este în ea, ceea ce puţine alte telefoane pot face. Camera de pe seria One este cel puţin la fel de bună ca cea de pe iPhone 4S.

Partea software este foarte bine dezvoltată. One X ştie să facă fotografii panoramice, în care roteşti telefonul şi soft-ul face direct imaginea gigantică. Pe lângă acest mod, există şi unul HDR, Portrait, Group Portrait, Landscape, Whiteboard, Close up, Low light, iar pentru video există opţiunea Slow Motion Video.

Din setările camerei poţi regla nivelul ISO, balansul de alb, rezoluţia (maxim 8 Mpx), detecţia de fețe şi de zâmbete, oprirea zgomotului de declanşare şi afişarea unei grile 3×3 pentru asistenţă la încadrarea imaginilor.

Pe lângă toate acestea, mai există un alt meniu din care poţi adăuga direct efecte ca în Instagram, precum vignette, vintage, mono, distorsion şi altele asemenea.

Camera lucrează şi în mod burst, unde trage aproape 5-6 imagini pe secundă. Tot ce trebuie să faci este să ţii apăsat butonul de declanşare, apoi îţi sunt afişate toate fotografiile făcute. Poţi să le păstrezi pe toate sau să le analizezi pe loc şi să alegi cea mai bună imagine, aparatul ştergându-le pe celelalte.

Modulul foto este şi foarte rapid, făcând prima fotografie cam într-o secundă. Se lansează cam în 0,7 secunde, iar restul de 0,3 secunde durează focalizarea şi fotografierea primului cadru.

Priviți mai jos câteva fotografii făcute cu One X, originalele fiind pe SkyDrive. Am mai pus câteva şi aici. Fotografiile sunt in format JPG, au rezoluția maximă 3264 x 2448 pixeli și dimensiune între 2,4 MB si 4,2 MB, în funcție de scena surprinsă.

Cel mai mult îmi place că sunt afişate simultan butoanele de fotografiere şi filmare. E suficient să deschizi aplicaţia Camera şi poţi alege direct de acolo dacă filmezi sau fotografiezi, pe când vechile modele HTC aveau aplicaţii diferite pentru cele două utilizări şi dura ceva să treci de la una la alta. Mai mult, poţi fotografia în timp ce filmezi.

Filmarea se face la 1920 x 1080p, aproximativ 10 Mbps bit-rate, frame rate variabil, codec AVC-1, fișiere format MP4. O mostră puteţi vedea mai jos, pună de mine pe YouTube.

SOFTWARE
Android 4.0 Ice Cream Sandwich şi interfaţa proprie a HTC-ului, Sense 4.0, care mie îmi place foarte mult. Nu e vorba doar de widget-uri în plus, ci mă ajută constant printr-un management bun al contactelor, integrare directă cu Facebook, Twitter, Dropbox şi altele, ceea ce din nou înseamnă că se actualizează automat fotografiile contactelor, telefoanele lor, zilele de naştere de pe Facebook trec direct în calendarul din telefon şi tot aşa.

Integrarea cu serviciile Google este, ca de obicei, perfectă. Email prin Gmail, calendar, taskuri, Google+, le ai pe toate. Există în Google Play aplicaţii gratuite pentru orice altă reţea socială, aşa că eşti mereu la curent cu tot ce se întâmplă pe Facebook, Twitter, Yahoo şi restul.

Interfaţa Sense include şi integrare cu Dropbox şi SkyDrive, ambele permiţându-ţi să uploadezi foarte uşor fişiere în ce folder vrei din stocarea ta de pe net. Întrucât eu am trecut la SkyDrive, aceasta integrare vine fix la momentul oportun.

Desigur, Sense face multe alte lucruri şi vine cu widget-uri eficiente pentru contactele preferate, calendar şi altele. Ecranul este, ca şi la One S sau Galaxy S III, organizat cu 4 pictograme permanente în partea de jos, plus butonul ce deschide toată lista de aplicaţii, iar în rest îţi organizezi tu cum vrei cele 7 ecrane disponibile.

Ecranul de blocare conţine aceleaşi 4 pictograme pentru acces rapid, poate afişa informaţii precum meteo şi noutăţi precum apeluri ratate sau mesaje noi.

Mişcarea pictogramelor pe ecrane este mult uşurată. Dacă duci o pictogramă total peste alta ţi se propune să le grupezi într-un folder, iar dacă o duci doar parţial peste alta, ţi se propune să facă schimb de poziţii.

Surprinzător, butonul Recent Apps a rămas practic nefolosit. Nu ştiu de ce, dar încă nu m-am obişnuit să-l folosesc pentru a trece de la o aplicaţie la alta. Poţi face screenshoturi dacă apeşi Power + Volume Down.

De când am telefonul au apărut două update-uri de firmware, semn că HTC preia rapid problemele raportate şi le rezolva. Nu ştiu exact ce fac, menţionându-se doar că au fost corectate bug-uri, dar după ultimul am observat că s-a reparat problema meniului de sharing care apare la fotografii. Pe scurt, când vizualizezi o fotografie şi apeşi Share îţi apar 4 opţiuni cel mai des folosite, iar restul posibilităţilor apar când apeşi suplimentar opţiunea More. La început cele 4 programe erau mereu aceleaşi şi nu se adaptau la stilul utilizatorului, dar după acest ultimul update telefonul s-a prins că cel mai des pun fotografii pe Instagram şi SkyDrive şi acum aceste opţiuni sunt primele.

Dacă vă întrebaţi cum sunt One X-urile achiziţionate prin Orange sau Vodafone, am înţeles că nu au firmware-uri personalizate şi veţi putea face toate update-urile oficiale fără întârziere. Cele de la Orange nu au nici un fel de branding, cele de la Vodafone au un ecran roşu cu sigla operatorului la lansare (plus căşti Beats în pachet), dar update-urile se fac normal. Cumpăraţi fără frică. https://www.nwradu.ro/2012/04/mi-luat-htc-one-x/comment-page-1/#comment-99588

Puteţi vedea multe screenshot-uri prin albumul de pe SkyDrive.

Ca probleme, cea raportată aici cu litera ț se păstrează şi la One X.

CE ESTE BINE

• ecran foarte bun, culori plăcute, rezoluție înaltă
• performanţă şi autonomie bună
• foarte bine construit

CE ESTE RĂU

• probabilitate (mică) de a avea probleme cu ecranul
• se încălzeşte, dar nu deranjant
• prea mare pentru unele mâini

CONCLUZIE
One X este cel mai bun smartphone cu Android făcut de HTC până în prezent. Excelează la toate capitolele, nu dezamăgeşte la nici unul. Nu regret deloc alegerea făcută atunci când l-am cumpărat.

Caracteristica	HTC One V	HTC One S	HTC One X
Diagonală ecran	3,7 inci	4,3 inci	4,7 inci
Tip ecran	LCD	Super AMOLED	Super IPS LCD2
Rezoluție	480 x 800	540 x 960	720 x 1280
Card microSD	Da	Nu	Nu
Stocare internă	4 GB	16 GB	32 GB
Procesor	1 GHz	Dual-core 1,5 GHz	Quad-core 1,5 GHz
Camera foto	5 MPx, 720p	8 MPx, 1080p	8 Mpx, 1080p
Android	4.0 ICS	4.0 ICS	4.0 ICS
Sense UI	4.0	4.0	4.0
Baterie	1500 mAh	1650 mAh	1800 mAh
Preț Marketonline	1.327 lei	Neanunțat	2.660 lei
Preț Evomag	1.329 lei	2.499 lei	2.659 lei
Preț eMAG	1.369 lei	Neanunțat	2.650 lei