un blog de Radu Dumitru
un blog de Radu Dumitru
►► Ofertele continuă la: eMAG・Fashion Days・Finestore・Dyson・Flip. 📺 YouTube: youtube.com/NwraduBlog ◄◄
Decathlon, zona de biciclete. Ştiţi ce greu este să încerci să înveţi un adult să meargă pe bicicletă? “O să cad”, “Mă înclin imediat într-o parte, cad şi-mi rup gâtul!”, “mă lovesc pedalele peste picioare”, “nu pot să merg, nu vezi că dau o dată din pedale şi o ia bicicleta spre dreapta şi cad?!?”, “am uitat să pun frână”, “cum adică să dau în spate?”.
Chin. Oamenii devin mai precauţi, mai sensibili (mai “pămpălăi”) pe măsură ce cresc şi nu vor să mai rişte nimic. Să cad şi să mă julesc? Doamne-fereşte! Se înclină bicicleta? Nu mă pricep, e clar, nu vreau să mai încerc!
Lângă mine era un copilaş de-mi ajungea până la şold de mic ce era. Îi cumpărau părinţii bicicletă, una mică. Îl tractează un pic pe acolo, ca să vadă dacă-i este bună la înălţime, iar copilul spune “vreau şi roți ajutătoare, să nu cad!”
Maică-sa l-a refuzat direct. “Fără roţi ajutătoare, ce dacă o să cazi? Aşa înveţi!”
Când în timpul maturizării noastre trecem de la această etapă de “înveţi din greşeli” la una de maximă precauţie? Copilăria este mereu o perioadă în care te întorci acasă julit, cu vânătăi, cu degete sucite şi hainele murdare. Iar tocmai la maturitate, când corpul este mai mare, mai rezistent, iar durerea poate fi îndurată şi tratată mai uşor, nu mai vrem să acceptăm astfel de riscuri?
Vreți un avatar în comentarii? Mergeți pe gravatar.com (un serviciu Wordpress) și asociați o imagine cu adresa de email cu care comentați.
Dacă ați bifat să fiți anunțați prin email de noi comentarii sau posturi, veți primi inițial un email de confirmare. Dacă nu validați acolo alegerea, nu se va activa sistemul și după un timp nu veți mai primi nici alte emailuri
Comentariile nu se pot edita ulterior, așa că verificați ce ați scris. Dacă vreți să mai adăugați ceva, lăsați un nou comentariu.
Îți place blogul meu?
Apasă acest buton înainte de a cumpăra de la eMAG
și vei susține acest site.
Magazine recomandate:
Copyright © 2006 - 2012 nwradu blog.
Reproducerea textelor și a imaginilor ce-mi aparțin este posibilă numai în sistem "creative commons Attribution Non-Commercially Share-alike 3.0 CC BY-NC-SA".
Termene și condiții | Politica de confidențialitate | Politica de cookies
11 comentarii
10/04/2012 la 1:16 PM
Eu n-am invatat din greseli. Am cazut cu bicicleta, i-am trantit si pe altii de era sa-i fac poster. Pana la urma, n-am reusit sa invat sa merg pe bicicleta, nici cand eram mica si nici dupa 20 de ani. Bolovanu’ tot bolovan ramane…
brontozaurel(Citează)
10/04/2012 la 2:22 PM
E normal sa fi mai precaut , pentru ca atunci cand te maturizezi esti constient de unele pericole . Cand esti mic nu constientizezi un pericol , plus ca esti mult mai deschis la minte si mai teribilist :) .
Probabil ca daca eram mic si ma dadeam cu rolele nu aveam nici o teama si as fi invatat relativ usor , insa acum nu mai sunt dispus sa invat de frica unor cazaturi si din cauza factorului de rusine …
ps : cand eram mic mergeam fara maini km intregi pe drum european daca acum nu mai merg asta inseama ca sunt mai precaut :)
L!nuX(Citează)
10/04/2012 la 2:45 PM
Ei factor de rusine pe naiba… se schimba persoana care plateste eventualele cheltuieli medicale, asta e treaba!
George(Citează)
10/04/2012 la 3:38 PM
Chestia asta am observat-o si eu. Cand eram mica aveam o bicicleta fara frane pe care o opream uneori lovindu-ma de copaci, stalpi, etc. Acum strang de franele alea, mai ales la coborare, de ma dor degetele. Si am si casca, apropos. Chiar eu la bicicleta, tot nu inteleg cum e cu platourile alea si cu vitezele. Call me blonde dar e prea complicat.
ioana(Citează)
10/04/2012 la 4:32 PM
“Maturizarea ne face mai precauți” corect, însă eu tot aș încerca un salt cu parașuta, un rafting pe un râu …
Cred că lumea e mai precaută pentru că stie ce ar putea pierde. Prin noiembrie 2010 mi-am rupt degetul mare de la piciorul drept prin casă și am scăpat de gips, cu 2 zile înainte de Crăciun. Dacă eram mai precaut nu stăteam izolat în casă exact când toți cunoscuții erau la schi, săniuș
@ioana
platouri la biciletă nu știu să existe, poate foile care sunt prinse de pedale (de regulă 3 buc). Dacă despre asta e vorba, e relativ simplu dacă ai în vedere următoarele:
– lungimea lanțului e constantă. Presupunem 100 cm.
– fiecare foaie are un anumit diametru care corespunde unei lungimi. Presupunem că foaia mică are o lungime de 10 cm și foaia mică are o lungime de 20 cm.
Cu o tură completă de pedale (echivalent a 360 grade) lanțul avansează:
– 10 cm, dacă ești pe foaia mică. Deci ca să parcurgi 10 metri = 1000 cm trebuie să rotești pedalele de 1000/10 = 100 ori.
– 20 cm, dacă ești pe foaia mare. Ca să parcurgio aceeași 10 metri = 1000 cm trebuie să rotești pedalele de 1000/20 = 50 ori.
Remarci: pentru a ușura explicația nu se ia în calcul inerția, frecarea cu solul, se presupune deplasare pe platou drept, fără vânt …)
Mai e partea cu pinioanele, care sunt pe roata din spate, unde poți aplica o logică similară.
http://www.youtube.com/watch?v=1AeNLTQvFN4
Ariel(Citează)
10/04/2012 la 5:33 PM
Maturizarea ne face mai precauti pentru ca stim ca exista consecinte pentru orice actiune :), si uneori nu sunt pozitive.
alina rad(Citează)
10/04/2012 la 7:28 PM
Eu am invatat sa merg cu o singura roata ajutatoare. M-a invartit taica-miu prin parc vreo 2-3 zile. Cand simtea ca merg fara sa tina mana pe bicicleta, imi dadea drumul. Am cazut ceva in alea 2-3 zile…
nashu_mare(Citează)
10/04/2012 la 9:20 PM
Da, dar tu esti grasun si a atenuat caderea…
nwradu(Citează)
11/04/2012 la 10:32 AM
trecand peste toate, cu varsta incepe sa iti creasca perioada de refacere.
am cazut cu bicla si mi-am fortat un ligament. m-a durut pspre un an
animaloo(Citează)
13/04/2012 la 9:31 PM
“pampalau” esti tu, da? Am mers toata copilaria cu roti ajutatoare, asa o sa merg si acum… Chiar nu inteleg cum isi mentine lumea echilibrul la plecare :(
matilda(Citează)
13/04/2012 la 10:56 PM
@Matilda
asta ajuta sigur, și elimină pericolele http://en.wikipedia.org/wiki/File:Workhorse_Trike.jpg
Ariel(Citează)