Feriți-vă de bugetari la ora 16!

Ieri la ora 16 treceam prin spatele unui minister când am crezut că s-a anunţat sfârşitul lumii sau invazia extratereştrilor sau promoţie la ulei într-un supermarket apropiat, pentru că dintr-o dată au început să iasă sute de oameni din respectiva clădire.

Ştiţi cum zicea Eminescu în Scrisoarea a III-a “la un semn deschisă-i calea…”? Aşa a fost şi aici, de parcă s-ar fi terminat un meci de fotbal şi pleca lumea acasă, doar că era ceva mult mai banal: era ora 16 şi se terminase programul de lucru la bugetari, aşa că aceştia plecau acasă.

Doar o zi normală ca angajat al statului. Lucrez de mulţi ani cu diverse instituţii publice şi nu cred că am văzut pe cineva să tragă tare cu adevărat, să stea peste program măcar 30 de minute, să înţeleagă o urgenţă. Ţigara e la ordinea zilei, la fel şi bârfa, la fel şi redusul turaţiei cu o oră înainte de sfârşitul programului, că deja se gândesc la plecat acasă. Nu-mi place să generalizez, dar asta am observat eu.

Acum câteva săptămâni am citit că noul prim-ministru Mihai Ungureanu a anunțat, ca una dintre primele sale decizii, uniformizarea programului de muncă în administraţia statului. Mă gândeam că va sincroniza orele cu sistemul privat (ei au terminat la 16, eu m-am dus la birou şi am mai muncit până la 17:30, apoi am stat peste program până la 18:22), dar nu s-a făcut decât o sincronizare între agenţiile guvernamentale, ca să înceapă toţi la aceeaşi oră.

Din păcate, chiar dacă există la stat persoane care să vrea să stea peste program şi să lucreze la ceva, nu le-ar fi prea simplu. Totul este un hăţiş gigantic de documente ce necesită aprobări, contra-semnaturi şi vize de la atâtea departamente şi persoane, combinat cu un sistem informatic rudimentar, încât de unul singur nu poţi face nimic.