Ce mai poți face la 93 de ani?

Bunică-mea face în curând 93 de ani. În ciuda acestei vârste, este genul pe care trebuie să o oprim cu forţa, că altfel se duce să dea zăpada la ţară sau să care cine ştie ce greutăţi de parcă ar mai avea puterea de la tinereţe.

Acum vreo două săptămâni a căzut în casă şi şi-a fracturat şoldul. Nasol. A fost dusă de urgenţă la Spitalul Sf Pantelimon, pentru a fi operată şi a-i fi montată o proteză.

Sf Pantelimon e un spital groaznic. Mizerie, beznă, pereţi scorojiţi, geamuri sparte, uşi astupate cu cearceafuri, cabinete de medicamente vandalizate, o singură pleoscă pe etaj, condiţii foarte proaste. Este ca o reprezentare simbolică a întregului sistem medical românesc, unde îţi zice chiar doctorul cât şi cui dai spagă, îţi aduci de acasă totul şi, dacă ai mare noroc, scapi fără vreo infecţie care să te omoare.

Bunică-mea a scăpat fără infecţie. A fost operată la o săptămână de la accident, adică vinerea trecută. Anestezie locală, dar a fost curajoasă. După operaţie era lucidă, vorbăreaţă. Radiografiile au arătat că operaţia a reuşit. Ieri, la nici o săptămână după operaţie, i-a uimit şi pe medici atunci când a vrut să meargă mai mult, mai departe, cu ajutorul cadrului ajutător cu care se deplasează acum, în loc să se întoarcă istovită în pat. Vineri va fi externată, se duce acasă.

Unii oameni sunt făcuţi să învingă orice problemă, indiferent de natura ei sau de vârsta lor.