În tinerețe am făcut multe tâmpenii

Uneori îmi aduc aminte de tâmpeniile pe care le-am făcut în liceu şi mă apucă aşa o ruşine de nici un facepalm nu este suficient de puternic ca să o simbolizeze.

De exemplu ţin minte că am aruncat câteva fete în lac. Eram în Lazăr, lacul Cişmigiu era aproape… în fine, nu sunt multe de explicat. Erau colegele mele de clasă şi n-a ieşit niciodată scandalul pe care probabil că l-ar fi meritat un astfel de incident cretin, aşa că n-am păţit nimic, dar acum mi-e jenă de ce am făcut şi mi-aş cere scuze, dacă aş putea. Dacă citiți cumva acest blog, îmi cer scuze! Îmi aduc aminte şi de ce făceam iarna când trânteam fetele în zăpadă şi o băgam prin toate locurile posibile, de ieşeau săracele… ciufulite, să zicem.

Atunci nu realizam, dar acum sunt suficient de matur şi de sigur pe mine încât să-mi dau seama că de fapt vroiam atenţia lor. Acelaşi motiv l-a declarat şi bărbatul care înţepa femei cu un ac în tramvaiul 41, aşa că într-un mic fel îl înţeleg. Desigur, eu măcar nu eram singur când făcea acestea, ci o mai făceau şi alţii, aşa că măcar am această scuză a faptului că grupul îti lasă senzația că ești normal, plus faptul că aveam doar 17 ani, plus faptul că eventual am realizat că această metodă de a atrage atenţie este sortită eşecului. Dar tot mi-e ruşine.