Presa, un pic șifonată

Din toate protestele acestea mă bucur că presa a ieşit un pic şifonată. Mi s-a părut că ei încearcă să fie de partea manifestanţilor, dar aceştia nu-i vor de partea lor, dacă e să mă iau după scandările şi înjurăturile ce au răsunat pe acolo.

Nu mă refer la cameramanul Antenei 3 lovit în cap cu o piatră de către un protestatar. Trebuie să fii cretin să loveşti un cameraman cu o piatră şi asta din mai multe motive:

1. Trebuie să fii cretin ca să loveşti pe oricine cu o piatră.
2. Cameramanul e doar un slujbaş ce cară o cameră şi filmează ce se întâmplă. Nu este el vinovat pentru politica postului.
3. Un cameraman este un simbol al presei libere. E o idioţenie să strigi “libertate! libertate!” şi să dai în primul simbol al libertăţii, presa liberă, chiar în timp ce îți transmite mesajul tău de protest către restul țării.

Dincolo de acest incident nefericit, protestatarii au cam înjurat televiziunile. Mă gândesc că oamenii, deşi anti-Băsescu, anti-Boc, guvern, legi, impozite şi hoţie, nu văd în televiziuni un partener, deşi canalele de ştiri sunt împotriva aceloraşi lucruri.

Eu cred că lumea a conştientizat că realizatorii TV sunt plătiţi cu mii de euro pe lună ca să plângă pe postul TV despre cum alţii mor de foame. Nu sunt toţi în aceeaşi oală, şi vedetă TV şi protestatar. Oricât ar plânge Dana Grecu, Gâdea, Badea, Stan despre abuzurile la care “ne” supune guvernul, ei încasează mii de euro lunar. A înţeles şi lumea că, în timp ce realizatorii TV deplâng cu lacrimi de crocodil soarta pensionarilor, aceiaşi realizatori TV sunt plătiţi pe drepturi de autor şi până acum nu plăteau nici un ban contribuţie la pensiile bătrânilor pe care îi plâng.

Noi ceilalţi, angajaţi normali la stat sau privat, indiferent de salariul mic sau mare pe care îl încasăm, plătim contribuţii la pensii, sănătate şi asigurări de stat. Cei plătiţi pe drepturi de autor nu o fac (poate acum s-a mai schimbat ceva, dar ştiţi ce sume înseamnă ani de zile de neplată). E atât de simplu. Eu n-am simţit niciodată că cei de la televiziune ar fi alături de mine în problemele pe care le raportează şi le dezbat. Poate că n-a simţit nimeni asta.