Povești de la proteste

Adunate de la lume care stă în zona Unirii…

Când a fost bătaia mare de la Unirii, treceau camioane de-ale Jandarmeriei prin Piaţa Unirii şi toţi protestatarii aruncau în ele cu pietre. Zgomotul pietrelor care lovesc tabla groasă a maşinilor este ca tirul unei mitraliere.

Problema este că unii protestatari aruncau prea târziu sau nu ţinteau bine, aşa că ratau maşina. Ajungea piatra prea târziu şi în traiectoria ei nu mai găsea camionul. Iar cum protestatari erau şi de o parte şi de alta a drumului, mulţi dădeau de fapt cu pietre unii în alţii şi plecau loviţi de cataroaie de la focul încrucișat.
—
La un moment dat protestatarii au intrat în shaormăria de lângă Cocor (Shaorma Unirii cred că se numeşte) şi au vrut să fure shaorma. Angajatul care împachetează shaorma le-a arătat că nu mai are, nu are ce să le dea, aşa că l-au lăsat în pace.

Totuşi, mă întreb ce anume ar fi putut face cu un sul din acela de carne. Îl mâncau pe tot? Îl ducea cineva acasă şi mânca 2 ani din el? Nu cred, că se strică rapid. Cum îl cari? Te umpli pe haine de grăsime. Nu e ușor să furi shaorma.
—
A doua zi, luni seara, iarăşi erau nişte mişcări pe lângă Unirii. Îi prind jandarmii pe unii dubioşi că n-au acte la ei şi pac, nişte bulane pe spate, îi pun la pământ, nişte picioare în gură, “cum să nu ai acte mă!?!”.

Apar nişte reporteri TV cu camere video. La următorii protestatari care trec prin zonă, jandarmii erau deja în modul “bună seara, actele dumneavoastră vă rog, ne puteţi arăta buletinelele?”