Dimensiunea protestului

Nimic nu mă distrează mai mult decât discuţiile de genul “oare îşi va da Băsescu demisia din cauza acestor proteste?” şi “Băsescu a ţinut un discurs, dar n-a zis nimic de protestatari”. Păi hai să analizăm un pic cifrele.

Odată trecută ziua de sâmbăta trecută şi încheiată cu o mare bătaie generală la Unirii, chiar şi un mesaj de “fiţi calmi” nu şi-ar mai fi avut rostul. Momentul potrivit pentru mesaje a trecut, acum o săptămână s-a demonstrat că e nevoie de jandarmi mai mulţi şi tunuri cu apă.

Cât despre demisie şi proteste, câţi oameni sunt în Piaţa Universităţii? Cam o mie, nu?

Ştiţi cât înseamnă o mie de bucureşteni? 0,5 miimi din populaţie oraşului. Jumătate dintr-o miime, a 0,0005-a parte, dacă vă plac zerourile. 2000 de oameni? Abia o miime din populaţia capitalei. Mai mulţi oameni intră zilnic pe acest blog chiar dacă nu scriu nimic!

Apoi, din acea jumătate de miime din populaţia bucureşteană, am impresia că vreo sută erau acolo doar ca să pară cool pe Twitter dând mesaje din mijlocul mulţimii. Dacă îi pui să numească trei miniştri sau îi întrebi despre legile alegerilor anticipate sau constituţie nu ştiu, dar jos Băsescu și sus Che Guevara, ce spanac! Iar restul nu manifestau toţi pentru demisia lui Băsescu, ci fiecare cu partea lui. Am văzut de toate, de la “opriţi eutanasierea” la “legalizaţi iarba” la “nu-l mai lasați pe Țiriac să vâneze mistreți” la “gheorghe flutur nu uita, moldova nu e a ta” la “legea torţelor pe stadion” la “jos taxa auto” şi la “vreau de muncă”.

Amuzant ar fi fost să pice vreun sfânt în perioada asta şi să vezi 20.000 de oameni îngrămădindu-se la Patriarhie ca să se roage la moaşte invizibile sau să se îngrămădească după apă sfinţită, în timp ce în Piaţa Universităţii tot o jumătate de miime ar fi rămas.