Ahmetov

Nu pot să nu-l admir pe Ahmetov pentru cum s-a comportat în scurtă vizită în România, la spital la Lucescu. Omul are o avere de 16 miliarde de dolari, e unul dintre cei mai bogăţi din lume, dar n-a epatat prin nimic.

Dacă aţi urmărit ştirile, l-ai văzut aterizat pe aeroport şi discutând cu zămbetul pe buze cu ziariștii adunaţi acolo. N-a venit cu paznici, spre surprinderea reporterilor. N-a venit cu translator (a tradus Răzvan Raț totul), n-a venit cu 3 secretare şi 5 asistenţi, n-a ieşit pe uşa din dos şi nici n-a ignorat pe nimeni. A vorbit liniştit, a zâmbit, a răspuns la toate întrebările bune sau prosteşti (“cum vi s-a părut România în această scurtă vizită?” – facepalm).

Spre spital s-a deplasat cu un Mercedes clasa S şi îl mai urma încă unul despre care am avut impresia că este gol, doar o rezervă în caz de probleme. La plecare a mai dialogat o dată cu ziariştii. Văzându-l cum se comportă şi cum vorbeşte, n-aş fi crezut că am în faţă un om obişnuit să comande şi să discute de la înălţimea pe care ţi-o dă averea respectivă.

Totul este în antiteză cu Becali, care are de 100 de ori mai puţini bani, dar gura mare rău. Îmi aduc aminte de Revelion când făcea singur un grătar în fața hotelului, îndopându-se cu brânză şi friptură şi băgând în gură cu mâna ceea ce părea a fi șorici de porc tăiat la dimensiuni de foi A4, strigând spre reporteri “hai filmaţi-mă”. În timp ce mânca râdea de Copos, spunând că el este împăratul şi Copos slujitorul, deşi în acelaşi timp Copos era la costum şi papion gazda unei petreceri aşa cum şade bine unui milionar. Ce diferenţă!