4 lecții învățate în 2011

Pe tema “tu cu ce rămâi din 2011?”, eu vreau să vă spun câteva lucruri învăţate pe propria piele:

1. Nu lăsa pe mâine ce poţi face astăzi. Vechiul proverb este şi acum de actualitate. Şi nu mă refer că n-ar trebui să amâni munca din vreun simţ dezvoltat al responsabilităţii pentru sarcinile tale şi binele patronului, ci pentru că e foarte posibil să apară alte lucruri de făcut şi să regreţi că nu te-ai eliberat din timp pentru ele, deşi ai fi putut să o faci.

De exemplu luni apare ceva de făcut. Termen: vineri! “Oho, timp berechet, o iau încetişor, o fac joi!“, mi-aş fi zis de obicei. Şi de obicei miercuri apare altceva de făcut, termen joi, apoi joi se face şi vreo şedinţă fulger sau trebuie să merg undeva şi să rezolv ceva, şi uite aşa ajung să trag tare cu toate pe ultima sută de metri, doar pentru că n-am vrut să mă eliberez de alte probleme atunci când aş fi putut face asta.

Întotdeauna se întâmplă asta, chiar și la lucruri simple precum o idee bună pentru un post pe blog, pe care dacă aștepți prea mult timp îl scrie altul. Cred că e şi vreo lege a lui Murphy sau ceva de genul.

2. Învaţă să te deconectezi de problemele de la muncă. Mi se pare foarte important să nu laşi sarcinile şi problemele de la muncă să te streseze în timpul liber. Acest sfat, poate şi cel mai important pe termen lung, este şi cel mai greu de pus în practică.

Uneori pur şi simplu nu se poate. Uneori stai în pat, noaptea, şi nu poţi dormi pentru că te gândeşti cum vei rezolva una sau alta, ce vei face cu X şi cu Y, cât de mult o să ţi-o iei pentru că a întârziat foarte mult treaba aia şi nu s-a făcut nimic cu cealaltă.

E vorba în primul rând de o luptă cu propriul creier. Trebuie să te condiţionezi astfel încât la ora la care termini munca (ziua mea se termină la 17:30) să poţi închide toate acele aspecte într-o parte a creierului la care nu mai umbli până a doua zi la 8 dimineaţa. Pur şi simplu să le închizi aşa cum închizi motorul maşinii printr-o simplă răsucire de cheie.

Altfel, rişti să nu-ţi priască nici o distracţie, să nu poţi să dormi noaptea (sau să visezi femei sau ce faci tu), să nu te poţi concentra în totalitate la altceva mai plăcut. Şi meriţi acel ceva “mai plăcut”, pentru că de asta munceşti 8 ore pe zi şi apoi ai dreptul la timp liber şi concediu şi distracţie cu banii câştigaţi.

Nu zic că aş stăpâni eu perfect acest aspect (de exemplu ideea acestui post mi-a venit în noaptea de Revelion, aşa că şi gândurile mele aleargă pe unde vor ele), dar este o ţintă.

3. Cheltuie bani. Economiseşte bani. Eu susţin că omul care munceşte trebuie să se şi bucure de banii pe care îi câştiga şi să o facă în mod constant şi permanent. Susţin şi că trebui să economisească, nu să-i spargă pe toţi şi apoi vreo două săptămâni înainte de salariu să-i fluture vântul prin buzunare şi să se roage de alţii să-i ia un covrig. Proporţia în care cheltui şi economiseşti este la alegerea ta.

Pe termen scurt (luna curentă) trebuie să cheltui ceva. Trebuie să simţi că ai muncit şi ai câştigat nişte bani pentru efortul tău (presupunem că ai făcut şi efort, nu că o freci la muncă agăţând colege). Eu de exemplu în fiecare vineri, după muncă, merg la o cafea la Gloria Jean. În weekend mănânc la diverse restaurante, chiar dacă la un Hard Rock Cafe plânge portofelul, sau merg la cinema deşi biletul e obscen de scump pentru un simplu film.

Aş putea să merg şi cu metroul pentru a mai face ceva economie, dar cândva am muncit ca să cumpăr un Ford Mondeo, am muncit ca să-l întreţin şi să-l repar, aşa că prefer să cheltui mai mulţi bani pe benzină şi să-l folosesc. Faptul că merg cu o maşină puternică şi confortabilă îmi crește calitatea timpului liber, mă bucur mai mult de el şi îmi doresc să pot trăi şi mai bine.

Pe de altă parte, economiile sunt necesare. Este o mare satisfacţie şi să strângi câteva luni nişte bani şi să-ţi cumperi acel aparat foto dorit sau un televizor gigantic sau un smartphone nou. E mişto să poţi face concediul în Tailanda, nu în Mamaia, pentru că ai fost chibzuit şi econom.

Urmează apoi şi economia pentru termen lung (în caz de probleme, necazuri, pierderea locului de muncă), dar nu poţi trece prin viaţă doar economisind fiecare bănuţ, fără a te bucura de ei.

4. Alege-ţi bine priorităţile. Uneori diferenţa dintre o săptămână liniştită şi una agitată este dată de ordinea în care ai ales să faci lucrurile. Atunci când alţii depind de tine, e important să elimini o posibilă sursă de stres dându-le ceea ce au nevoie cât mai rapid posibil.

Mie de exemplu nu-mi place tot ce fac. Unele sarcini/proiecte/activităţi le fac cu plăcere şi entuziasm, la altele trebuie să mă împungi cu suliţa de la spate, că altfel n-am nici o tragere de inimă pentru ele. Anul trecut am început totuşi să fac lucrurile în altă ordine.

Considerând că toate sarcinile sunt egale ca importanţă (adică nu arde nimic, nu e ceva super-urgent), înainte le făceam întâi pe cele “plăcute” şi apoi mă ocupam şi de restul. În 2011 am început să le fac întâi pe cele care includ sau au nevoie şi de aportul altor persoane, iar abia apoi pe cele care sunt doar ale mele.

Altfel spus, dacă “output-ul” unei activităţi de-a mea este “input-ul” pentru alte persoane, atunci rezolv întâi acea activitate. Chestia asta o fac din două motive: 1. să le dau şi altora de muncă, ca să ştiu că acum am pasat la ei “pisica”, şi 2. ţine cumva de primul mare paragraf al acestui post, ca să dau cuiva de muncă într-un moment cât mai devreme posibil, să nu am apoi surpriza că e ocupat şi cu altceva sau că sunt eu ocupat cu ceva apărut pe neaşteptate şi le stric şi altora planurile.