Strategia economiei făcute pentru obținerea de beneficii suplimentare în perioada de soldare (P)

În caz că nu ştiaţi, reducerile de preţ (“soldarea”, un termen care mă enervează rău pentru că îmi aduce aminte de ciocane de lipit) nu se pot face atunci când au chef magazinele de haine, încălţăminte, cosmetică, electrice şi electronice, sport şi turism şamd, ci sunt reglementate prin nişte legi destul de clare. Ai voie să faci reduceri doar de două ori pe an, la categoriile de sezon, anunţi autorităţile dinainte, modifici preţul după un model bine declarat şi alte astfel de reguli.

Ceea ce m-a distrat întotdeauna este că perioada de reduceri nu se suprapune niciodată cu perioada practică în care lumea face cumpărături. Astfel, reducerile pentru toamna-iarnă nu pot începe mai devreme de 15 ianuarie, adică “atât-de-aproape-de-ți-vine-să-ți-bagi-unghia-în-gât” de Crăciun/sărbători/cadouri, dar totuşi în afara lor. Bine că găseşti o grămadă de haine şi electrocasnice bune la jumătate de preţ în ianuarie, dar fix după ce ţi-ai cheltuit toată averea pe cadouri de Crăciun, mâncare, vin, deplasări şi altele specifice sărbătorii de anul nou.

Aşa cum văd eu lucrurile, oamenii se împart în două categorii principale:

• cei care gândesc “la naiba, e Crăciunul, mă îmbulzesc în magazine, stau la cozi gigantice, dar iau totul acum şi pun cadourile sub brad ca să le deschidem la lumina şi căldura şemineului, cântând colinde, că aşa e frumos de sărbători”
• cei care gândesc “o fi Crăciunul, dar dacă mai aştept alte două săptămâni iau astea la jumătate de preţ”

La primii vine Moş Crăciun. La ceilalţi vine Moş Reducere. Şi când zic asta nu glumesc, chiar a inventat cineva acest termen, e “moşneagul” metaforic care nu intră pe coş, nu conduce reni, ci merge prin magazine şi lipeşte noi etichete de preţ şi panouri mari pe care scrie “promoţie până la 70%” sau aşa.

Mai nasol este să te prindă perioada asta de reduceri fără niciun ban în portofel. Aici cei mai norocoşi sunt cei care de Crăciun primesc bani; au parte şi de bucuria unui cadou, au şi ce cheltui în ianuarie. Dar de obicei asta se întâmplă doar în copilărie.

Eu ţin minte că în anul în care m-am angajat am luat primul salariu în ianuarie. Nu erau mulţi bani (nah, eram tânăr şi nu îmi era încă recunoscută princeperea în… ehm, o fi ceva), dar faţă de cât era bursa din facultate (nah, eram tocilar) pentru mine însemna o avere. Şi ţin minte că aproape am dublat-o nimerindu-mă din întâmplare în mall-ul din Vitan când erau promoţii şi lichidări de stocuri (trecuse Moş Reducere pe acolo :P). Mi-am luat un sacou frumos de la Steilmann la jumătate de preţ, o curea, o cravată cadou, mi-au rămas bani şi de un cuptor cu microunde (visul meu!), plus nişte pannetone din Gima, că pofteam la Pannetone şi l-am găsit la lichidare de stoc cu preţ de nimic. M-am umflat de cozonac în anul ăla…

Anul trecut a fost fix invers. Am avut ceva bani, dar din motive de facturi şi deduceri de impozite a trebuit să-i cheltuiesc înainte de revelion. Şi na, i-am cheltuit mai ceva ca o femeie scăpată într-un mare mall cu un card de credit nelimitat. Iar în ianuarie, când au venit reducerile, eram la modul “băgămi-aş, şi cât am dat pe asta acum o lună…”, “vai şi asta acum este mai ieftină cu 300 de lei…” şi tot aşa, de oriunde intram ieşeam imediat cu o mutră gen :|

Ideea este că e ok să ţii de bani şi să nu-i dai pe toţi pe cadouri acum. E frumos să ai un pachet sub brad, dar e frumos şi să cumperi două pachete puţin mai târziu. Şi dacă n-ai bani, poate te ajută Moş Reducere în ianuarie…

Bine, mai este o a treia categorie, cei care au bani și de cadouri și apoi și la reduceri și oricând. Am auzit că ar exista și astfel de ciudați…