Lacrimile nord-coreenilor

Mă uit cu uimire amestecată cu mila la modul în care nord-coreeni bocesc prin stradă după liderul lor mort. Sunt zeci şi sute de oameni ce se prăbuşesc în lacrimi pe jos, rupându-şi hainele de pe ei şi hohotind de parcă ar fi luat lecţii de la cele mai bune bocitoare din satele noastre tradiţionale.

Într-una din imaginile de mai sus puteţi vedea nişte femei plângând şi îmbrăţişând scările rulante pe care s-a plimbat Kim Jong-Il cu ceva vreme în urmă. Bănuiesc că scările le pupaseră deja.

N-am fost în Coreea de Nord, dar reportajele vorbesc despre o ţară condusă de unul dintre cele mai drastice regimuri politice şi militare din lume. Se vorbeşte despre foamete, despre cenzură masivă, despre istoria lumii prezentată complet altfel. Am vorbit cu oameni care au fost acolo, mi-au spus despre blocuri peste blocuri gri, ca în imaginea de mai jos, de autostrăzi cu câte 6 benzi, dar pe care nu circulă maşini, de peisaje dezolante şi supraveghere continuă şi limitări impuse oricărui turist străin ce intră acolo. Aşa o fi.

Mai jos sunt câteva imagini din Seul, Coreea de Sud. Le-am găsit pe Wikipedia, la articolul respectiv, şi prezintă un oraş futurist, patria Samsung, Daewoo, Kia, Hyundai şi câte alte firme gigantice în lume. Ştefan Roşioară, care a fost acolo recent, în vizită la Samsung, îmi spunea la petrecerea bloggerilor despre sud-coreeni, construcţiile SF pe care le au, tehnologiile de ultimă oră pe care le-au implementat chiar şi pe stradă şi stilul lor de viaţă.

Seul este la 200 de km de graniţa cu Coreea de Nord. Sunt curios câte din lacrimile vărsate de nord-coreeni ar mai curge dacă mâine s-ar elimina graniţa şi ar putea vedea cum se trăieşte la doar câteva sute de kilometri de ei, în “cealaltă ţară” a coreenilor. Cred că s-ar transforma totul într-o furie oarbă, văzând câţi ani la rând au fost ţinuţi în foamete, înapoiere tehnologică şi stricteţe în orice domeniu al vieţii, când ar fi putut avea acelaşi lucru ca şi coreenii din sud.

Noi, după Revoluţia din 1989, n-am putut vedea imediat prosperitatea şi diferenţa imensă de la o cultură la alta. La 200 de kilometri de noi găseşti Bulgaria, Moldova şi alte ţări ce nu o duc strălucit şi care, dacă noi nu aveam zgârie-nori în comunism, nu aveau nici ele şi nici nu au încă. Dar diferenţa dintre Coreea de Nord şi Coreea de Sud este imensă şi nemeritată, sunt acelaşi popor despărţit în două într-un mod forţat de către ruşi şi de americani.

La Revoluţie noi n-am avut încotro să ne uităm la o viaţă mult mai bună şi atunci să te apuce o furie şi mai mare că atâţia ani ne-a ţinut Ceauşescu în nimic, în beznă şi 2 ore de televiziune. Cei trei F, cum îmi spunea în mod genial un coleg, frig, foamete şi frică. Am adus modernul încetul cu încetul, de la an la an, prin maşini mai bune, produse de calitate, casete video şi cultura americană, Coca-Cola în ’91, McDonald’s în ’95, control vamal redus în 2003 şi tot aşa. Am luat-o încetişor.

Diferenţa dintre cele două ţări coreene este ca şi cum românii, la Revoluţie, ar fi fost duşi dintr-o dată în Los Angeles, să vadă zgârie-nori cât cerul, maşini, muzică, filme, petreceri, femei şi viaţă bună. E ca şi cum ai fi plecat de la cei trei F şi ai fi ajuns în Beverly Hills. Nu că te-ar fi apucat furia? Nu că te-ai fi dus să scuipi pe mormântul lui Ceauşescu şi al tuturor celor care au menţinut acel regim?

Desigur, coreenii de nord nu vor vedea nimic. Îşi plâng acum un conducător, primesc un altul în loc, sunt în continuare convinşi că naţiunea lor ţine piept imperialismului american şi lumii întregi, că a lor cale este cea dreaptă şi bună şi altora le merge mai prost. De fapt, lumea se uită la ei ca la urs, ca prin fereastra unei grădini zoologice prin care supraveghezi cum trăiesc unii şi te minunezi de ce vezi acolo, ca în Star Trek când stăteau aia invizibili şi supravegheau alte culturi. Cândva vor avea însă un mare șoc.

Imagini via The Atlantic, Wikipedia, Stirile ProTV.

Ştiţi cum a ajuns Coreea să fie împărţită în două ţări atât de diferite? Coreea a fost cucerită de Japonia, în perioada lor de expansiune, şi eliberată la înfrângerea Japoniei la al doilea război mondial. Întrucât americanii şi ruşii erau aliaţi împotriva japonezilor, şi-au împărţit Coreea de-a lungul paralelei 38, aşa cum şi în Europa şi-au împărţit ţările şi în particular Germania.

Nordul era sub influenţă rusească, comunistă, sudul sub cea americană, care au considerat că trebuie să ţină cu dinţii de Coreea de Sud. În concepţia lor, Japonia ar fi fost ameninţată dacă întreaga Coreea era cucerită de comunişti, iar Japonia era o poziţie foarte importantă pentru un eventual conflict cu China şi Rusia. Coreeni s-au trezit împărţiţi în două tari de-a lungul unei linii geografice şi apoi îndoctrinaţi că cealaltă parte este diavolul.