Amintiri din Paris

Abia recent am văzut videoclipul oficial al piesei Someone Like You al Adelei. E filmat în Paris şi mai jos este un cadru din el.

Aceasta este o fotografie făcută de mine aproape din acelaşi loc, pe 27 iulie 2005. Pare o eternitate de atunci. Videoclipul mi-a adus aminte de ea.

Mi-am adus aminte imediat ce oraş frumos este Parisul şi în special acea zonă. Ştiu că podul se numeşte Alexandru al 3-lea, după numele unui ţar al Rusiei. Am fost de două ori în Paris şi de ambele dăţi am trecut acest pod venind dinspre Champs-Elysees pe lângă Grand Palais şi trecând Sena pentru a ajungă la Hotelul Invalizilor, unde în spate se găseşte domul ce reprezintă mormântul lui Napoleon. E un traseu preferat de-al meu, ce continuă apoi de-a lungul Senei spre Turnul Eiffel.

Într-un fel regret că am lansat acest blog după ce am făcut vreo două-trei excursii foarte frumoase prin Europa. Despre cele ulterioare am scris deja (centralizate aici, dar nu am mai actualizat pagina şi ar trebui oricum să o refac), dar înaintea lor am fost şi am văzut multe alte minunăţii.

N-am scris niciodată despre Valea Loarei şi ce am văzut pe acolo sau despre Strasbourg şi sentimentul incredibil de uimire pe care l-am avut când, venind pe o stradă absolut banală ce nu prevestea nimic senzaţional, deodată a apărut de după ultima casa cea mai mare catedrală pe care o văzusem până atunci, un colos roşiatic atât de înalt încât am dat capul pe spate şi m-am uitat cu ochi mari spre cer, unde se terminau turnurile ei. Dacă aţi fost acolo, ştiţi la ce mă refer. Asta îmi aduce aminte că n-am fost niciodată la Chartres, dar ar trebui să o fac.

Cândva am fost pe insula If, lângă Marsilia, făcută celebră de romanul Contele de Monte-Cristo. Cu altă ocazie în Capri, dar despre Italia sunt multe de spus şi despre Padova sau Florenţa. Monte-Carlo e singurul loc unde chiar m-am simţit ca un turist, ca un om care n-are ce căuta acolo. V-am spus ce am mâncat la tavernă Waterloo din Bucureşti, dar în alt an am fost chiar la Waterloo, câmpul de bătălie, unde nu este absolut nimic de văzut decât un fel de morman comemorativ de pământ şi un semn cu Napoleon, dar cu câteva litere rupte sau căzute.

Disneyland, Neuschwenstein, Cannes şi Nisa, Veneţia pe malul apei. O grămadă altele. Într-un fel mi-e teamă că le voi uita şi ar fi trebuit să le scriu pe ceva, pe blog, dacă tot am unul. Deja posturile despre alte oraşe conţin mai multă informaţie decât ce-mi amintesc eu în mod normal, pentru că acolo am scris şi pe unde am luat-o şi ce am mâncat şi unde am făcut pauză și cât m-a costat şi tot aşa.