Taxa pe muzica pare logica

Am auzit zilele trecute la ştiri că urmează să se ceară bani pe drepturi de autor pentru muzica difuzată în diverse locuri, precum la nunţi, la coafor sau chiar şi pentru cea pe care o asculţi în taxi, când mergi din punctul A în punctul B şi taximetristul ascultă radio-ul.

Pare o idioţenie, dar mie mi se pare o măsură logică. Iată mai jos de ce.

Întâi trebuie să plecăm de la premisa că artiştii din spatele unei melodii au făcut-o pentru a distra, pentru a binedispune publicul ascultător, iar în schimbul acestui serviciu ei merită nişte bani. E o afacere, ca şi atunci când mergi la film şi dai bani ca să vezi ce-au produs regizorul şi actorii. Pe muzică dai banii ca să asculţi ce-au produs artiştii.

Păi bine, și ce? E normal să plăteşti suplimentar dacă taximetristul are radio-ul pornit? Adică aparatul oricum merge şi muzica iese din difuzoare, indiferent dacă în taxi se urcă o persoană, 3 persoane sau nu se urcă nimeni.

Contează. E normal ca taximetristul să plătească drepturi de autor pe muzica respectivă, dacă clienţii aleg acel taximetru şi nu altul tocmai pentru că acolo au parte şi de muzică la drum. E ca un serviciu suplimentar. Primul taxi oferă o banchetă moale şi ajunge la destinaţie în 10 minute. Al doilea taxi oferă tot o banchetă moale şi ajunge la destinaţie tot în 10 minute. Da, dar primul taxi îţi pune şi muzica pe drum. Pe care l-ai alege?

Eh, dacă l-ai alege pe primul, deoarece este mai confortabil pentru că în el asculţi şi muzică bună, atunci şi autorul muzicii trebuie să ia nişte bani deoarece şi datorită lui taximetristul a câştigat un nou client.

Similar şi la nunţi. Cum ştii că ai avut un DJ bun la o nuntă? Păi s-a dansat mereu, a fost muzică bună, DJ-ul a ştiut mereu ce melodii să dea ca să cheme lumea pe ringul de dans, a ştiut când să bage câte-o horă şi când un latino. Oaspeţii s-au simţit bine în parte pentru că DJ-ul a ştiut ce fel de muzică să difuzeze şi când, dar în parte şi pentru că piesele propriu-zise au fost extraordinare. Când toată lumea a fredonat Sun of Jamaica sau o domnișoară marfă ți s-a topit în brațe pe vreun blues de Lionel Ritchie sau REO Speedwagon, atunci şi cei care-au făcut aceste piese merită recompensaţi cumva, nu doar cel care a apăsat Play.

La Hard Rock Cafe de ce îmi place? Pentru că ascult muzică bună, rock clasic şi balade extraordinare, descopăr melodii bune şi văd videoclipuri ale formaţiilor mele preferate. Restaurantul mă atrage deci acolo tocmai prin muzica pe care o pune şi încasează de la mine multe milioane (nu vreau să calculez cât am dat până acum, că mă sperii). Puteţi spune că artiştii nu merită să încaseze şi ei o taxă modică?

Ce nu mi se pare normal: să aplici taxa fără diferenţiere. Taximetriştii ar trebui să poată spune “eu nu voi da deloc muzică în maşină, nu vreau să plătesc taxa”. Iar la nunţi taxa ar trebui plătită de DJ-ul mobil care e responsabil cu ea, nu de către miri, că nu e problema lor asta.