Lenovo ThinkPad Edge E220s review – portabil, elegant si performant

Folosesc de aproape o lună un notebook Lenovo ThinkPad Edge E220s şi a venit timpul să-i scriu şi review-ul gigantic. Modelul Edge E220s face parte din gama premium, una cu performanţe deosebite, dar şi portabilitate excelentă, şi, după cum s-a dovedit, excelează la amândouă.

Specificaţii: notebook de 12,5 inci diagonala ecranului şi 1,4 kilograme; procesor Core i7-2617M cu două nuclee; memorie RAM 4 GB tip DDR3 la 1333 MHz; hard-disk Seagate de 320 GB la 7200 RPM; ecran LED la rezoluţia 1366 x 768 pixeli; cititor de carduri, 3 porturi USB, din care unul suportă şi eSATA; port VGA şi HDMI; reţea wifi b/g/n şi cablată pe RJ-45; model 3G încorporat; GPS încorporat; camera video cu recunoaştere facială; lanternă care iluminează tastele; baterie cu 6 celule care oferă o autonomie de vreo 4-6 ore.

Preţ? Pe măsură. Costă 4768 lei la Evomag.

CUTIA
Cutia este una clasică Lenovo, cu mâner de transport. În ea se găseşte laptopul şi încărcătorul său, un model micuţ şi discret, făcut pentru a fi uşor transportat.

CONSTRUCŢIE
Carcasa este de cea mai bună calitate văzută până în prezent. Toţi cei care au văzut laptopul au zis asta, nu doar eu. Carcasa monitorului este dintr-un plastic mat şi foarte plăcut la atingere; are un aspect de lux, complementat de marginea argintie strălucitoare care arată foarte foarte bine.

Tot notebook-ul este foarte bine închegat, balamalele alunecă uşor şi se deschid precis, fără să fie nevoie să tragi de ele. Ce-mi place cel mai mult este că notebook-ul pare foarte uşor. Ştiţi că sunt modele pe care le poţi ţine într-o singură mână, dar tot simţi că te forţezi un pic din încheietură? Pe acesta parcă îl ţii într-o singură mână şi poţi face şi jonglerii cu el. L-am cărat cu mine prin Grecia, l-am dus şi la Webstock şi prin oraş şi niciodată nu l-am simţit ca pe o greutate.

Tastele sunt bine spaţiate şi uşor de apăsat. Nu le încurci, ba chiar m-am obişnuit imediat cu poziţia lui Backspace, Delete sau cu parantezele. O singură problemă am avut, faptul că în stânga jos prima tastă este Fn şi apoi urmează Ctrl, deşi majoritatea celorlalte tastaturi sunt inversate. Prin urmare, mereu apăsam Fn+C sau Fn+V în loc de tastele obişnuite pentru copy/paste. După vreo două săptămâni m-am obişnuit, dar tot nu înţeleg logica din spatele acestei poziţionări de taste.

Edge E220s dispune de mai multe metode de a controla mouse-ul şi de a face scroll. Ai touchpad-ul cu multitouch, pe care poţi face scrolling cu două degete, ca la multe alte alte modele curente; în plus, are trackpoint-ul roşu dintre taste, deja o semnătură Lenovo, cu care poţi mişca mouse-ul, iar ţinând apăsat butonul central de deasupra trackpad-ului poţi face şi scroll. Fiecare cu ce preferă.

Camera video din monitor este utilă nu doar pentru video-conferințe, dar poate fi folosită şi pentru recunoaştere facială, ca să blochezi calculatorul când nu mai eşti în faţa lui şi să-l deblochezi automat când te aşezi din nou la birou. Lângă cameră există şi o mini-lanternă ce iluminează tastele (activată cu Fn+Space), o soluţie mai ieftină decât iluminarea din spatele lor, dar mai bună decât nimic.

În dreapta touchpad-ului are şi un cititor de amprente. Eu îl folosesc pentru a deparola calculatorul, fiind mult mai simplu să plimb un deget pe el decât să tastez o parolă. De când am descoperit şmecheria cu detecţia feței din camera video, nici măcar nu mai fac nimic cu mâinile.

Pe lateral sunt porturile pe care le-am enumerat mai sus. Un cititor de carduri, un port VGA cu conector cu 15 pini, un port de Ethernet cu RJ-45, un USB şi un singur jack audio sunt pe partea stângă. Pe dreapta este un alt port USB, apoi un port ce poate fi şi USB şi eSATA şi un HDMI normal.

Înăuntrul calculatorului găsiţi şi un modem 3G şi există şi un modul GPS, dar nu l-am putut testa.

Pe total mi-a plăcut și aspectul minimalist al părții utile. Singura luminiță care se aprinde este punctul de la i din sigla ThinkPad, o alta semnătură Lenovo. Pe laterala din față nu se găseste nimic, porturile sunt negre și un pic retrase în carcasă, așa că nu ies în evidență deloc.

PERFORMANȚE
După specificaţii e simplu de ghicit că notebook-ul este unul puternic. Eu îmi dau seama de asta după viteza cu care editează, exportă şi vizualizează fotografiile gigantice pe care le scoate DSLR-ul meu şi după cum rulează multe programe în multitasking.

Nu am făcut teste de performanţă şi nu cred că asta e cel mai important pentru acest model, ci mai degrabă faptul că ai parte de viteză bună într-o unitate mică şi portabilă. E rapid, n-am ce să-i reproşez, şi poţi să-ţi faci munca oriunde cu el. Nu l-am dus pe plajă din singurul motiv că nu sunt eu proprietarul său şi n-am vrut să intre praf printre taste, dar mai bun de atât nu se poate.

Nu e pentru jocuri, pentru că are doar placă video dedicată Intel HD. Evident, filme de orice rezoluţie merg perfect, dar nu m-am aşteptat la fel şi de la jocuri de ultimă oră. Poţi rula la performanțe bune orice program, inclusiv cele complexe. Poate face chiar şi editare video,  programul meu de făcut panoramice gigantice rula imediat, iar un blogger are nevoie şi de aşa ceva.

Ecranul este bun şi are culori foarte frumoase. În mediu obişnuit de lucru pentru mine, adică wifi pornit, navigat pe câteva site-uri, aranjat fotografii şi făcut panoramice, bateria ține vreo 3-4 ore. Dacă tragi de el şi reduci la minim consumul, cred că poţi scoate şi 6 ore. Daca n-ar fi fost glossy, ci mat, l-aș fi declarat perfect. Vrem înapoi ecranele mate!

Mi-a plăcut şi că este foarte silenţios. Se aude când porneşte ventilatorul, dar sunetul este foarte slab şi acoperit imediat de un televizor sau de muzică, dacă rulează în cameră. După cum vă spuneam, ca performanţă şi portabilitate este o combinaţie perfectă.

Ce nu mi-a plăcut? Nu prea m-am înţeles cu scroll-ul. Cu două degete parcă nu merge mereu din prima, aşa că am apelat în principal la a doua metodă, cea cu butonul apăsat şi scroll din trackpoint. Apoi, faza cu Ctrl inversat cu Fn este enervantă. Poţi umbla în BIOS şi le poţi inversa, dar vei şti doar tu că tasta Fn e de fapt Ctrl şi invers.

Nu în ultimul rând, atunci când îi conectezi alimentarea face din când în când o fază ciudată în care ecranul devine prea luminos şi trebuie să scoţi mufa şi să o introduci din nou pentru a reveni la luminozitatea iniţială. Probabil că s-ar putea rezolva cu un update de driver sau de BIOS, dar cum vă ziceam n-am făcut niciunul.

SOFTWARE
Edge E220s a venit cu Windows 7 Professional 64 biţi la bord, după cum mă şi aşteptam. Ce m-a surprins este că software-ul adiţional instalat de Lenovo nu este inutil şi bloatware ca pe orice alt laptop văzut până acum, ci mi s-a părut destul de util şi l-am păstrat, cu mici excepţii.

Am dezactivat un soft care toată ziua căuta update-uri de orice şi te anunţa de ele. Nu pentru că nu le-aş vrea, dar pentru că nu este laptopul meu şi, dându-l înapoi peste câteva zile, n-am vrut să pierd timpul făcând update-uri la drivere și corectând “probleme” de securitate.

În rest însă toate programele au un aspect business şi îţi arată imediat, prin opţiuni clare, cât de utile sunt. Se vede că s-a muncit la ele, nu sunt doar opțiunile din Windows puse sub altă formă. Am apreciat, de exemplu, faptul că pot face mult mai multe profile de management al bateriei, potrivind la fix setările dintr-o interfaţă Lenovo care este mai simplu de utilizat decât cea din Windows. Am şi păstrat, lângă system tray, un fel de widget care îmi arată mai bine câtă baterie mai am, cât mă mai ţine şi, dacă îl conectez la priză, în cât timp se încarcă la 100%.

Din prima zi am folosit interfaţa Lenovo pentru a-mi înrola două amprente. Sunt obişnuit de la laptopul de muncă să folosesc cititorul de amprente pentru login şi logout rapid. Ulterior am descoperit, după cum vă ziceam, şi funcţia Autolock pe baza camerei video, care îţi recunoaşte fața şi deblochează computerul atunci când te aşezi în faţa ecranului.

Dintre unelte v-am spus deja de cea de update de software şi drivere. O alta interesantă este cea despre starea hard-diskului şi socurile la care este supus, care afişează laptopul şi îţi arată în timp real cum îl mişti şi ce şocuri îi aplici. Poţi seta diverse opţiuni de protecţie de aici.

GPS-ul nu l-a putut porni pentru că n-am avut un card SIM în modemul intern, dar mă intrigă faptul că şi notebook-urile au acum dispozitiv GPS la bord. După cum vă spuneam, e gândit pentru mobilitate.

O altă unealtă pe care n-am utilizat-o este cea de conectare la reţele wifi, preferând să folosesc interfaţa clasică din Windows pentru asta. Totuşi, cea Lenovo vorbeşte şi despre conectare la WiMax (modemul acela 3G o fi un 4G de fapt?) şi îţi arată pe un fel de radar puterea diverselor reţele din zonă, astfel încât îţi poţi da seama care e mai potrivită pentru conectare.

CE-I DE BINE

• Foarte elegant.
• Cu adevărat portabil.
• Performanţa bună.
• Software-ul inclus poate fi util.
• Autonomie suficientă a bateriei.

CE E DE RĂU

• Ctrl şi Fn inversate faţă de alte tastaturi, deşi se poate rezolva din BIOS.
• Scrollul e mai complicat decât ar trebui să fie.
• Ecran glossy.

CONCLUZIE
După cum vedeţi din părţile negative, Edge E220s nu are ceva cu adevărat rău. Ca laptop, este performant şi portabil, totul într-o carcasă elegantă. Este genul de notebook pe care toată lumea îl remarcă pentru că arată bine, iar când le spui şi ce procesor are şi ce poţi face cu el se lăsă cu un “wow”.

Nu mă pronunţ la preţul acestuia. Fiecare decide cât este dispus să dea şi, dacă va considera că modelul acesta, calitatea construcţiei, calitatea Lenovo, performanta şi dimensiunea merită, atunci e ok. Important este că nu are nimic în neregulă, că nu e vreo chestie care-l strică şi cu care ai putea lua ţeapă.

[tp_product id=”1394452″ feed=”195″]