Despre victime nimic

După accidentul lui Huidu şi expunerea mediatică mare pe care a avut-o au apărut multe voci care au spus “dar numai pe Huidu îl arătaţi, despre victime de ce nu ziceţi nimic? Nici măcar nu ştim cum se numeau!!”. Da, şi cum ar fi arătat asta?

În ce-ar fi trebuit transformate ştirile în acest caz? Interviuri cu familiile celor morţi, eventual întrebate “şi ce părerea aveţi că tocmai o vedetă ca Huidu v-a omorât tatăl?”, “eraţi fan Cronica Cârcotaşilor înainte de acest eveniment?” Mie mi s-ar părea indecent şi o ipocrizie maximă.

Ce-ar mai fi? Lacrimi filmate în direct pentru cei morţi, tragedia unei familii dată la ştiri pentru audienţă? Când la Vocea României apare câte un cântăreţ şi zice că maică-sa a împins-o către muzica, dar apoi a murit că s-a îmbolnăvit de ceva şi n-a avut bani de tratament, dar şi-ar fi dorit să fie aici, toată audiența dă ochii peste cap şi zice “iar încearcă postul să impresioneze lumea forţând tragediile”. Acum, toţi se întrebau de ce nu apar tragediile la televizor.

Adevărul este că nimeni nu-şi dorea de fapt să vadă la televizor mai multe despre victime ca un mod de a le celebra viaţa şi de a ţine un moment de reculegere în faţa lor. De fapt, ideea era să putem zice “uite al naibii Huidu ce oameni a omorât, aveau familii, plâng aia după ei, ce bestie”.

În aceeaşi zi au mai fost vreo 3 accidente mortale pe drumurile ţării, iar la 2000 de morţi pe întreg anul rezulta o medie de cam 6 decese pe zi în fiecare zi a anului. Niciodată nu se prezintă victimele. Pentru niciun alt accident nu se duc televiziunile să transmită în direct, nici nu apare Dinita, şeful Poliţiei, să dea declaraţii. Nu pentru că victimele nu ar trebui menţionate, nu pentru că nu au familii și lacrimi, ci pentru că nu este timp (mor 6 pe zi!), iar în timpul limitat accentul trebuie pus pe cum s-a întâmplat accidentul şi ce trebuie făcut pentru a se micşora numărul lor.

Bonus: topul ruşinii. Mai bine prezinți ce s-a întamplat cu vinovații. Victimele știm cu toții unde au ajuns.