De ce mai avem fotbal?

Mă uitam ieri seară la bătaia de pe teren din meciul Petrolul vs Steaua. E imposibil să nu fi aflat până acum că un suporter a intrat pe teren în timpul meciului, i-a dat lui Galamaz (Steaua) cu toată forţa un pumn în cap, iar apoi a fost bătut de câţiva stelişti, care i-au ars câteva şuturi înainte să-i oprească arbitrul. Doi stelişti au fost eliminaţi, portarul Stelei a fost lovit de nişte petarde, meciul a fost suspendat.

Toate acestea mă fac să mă întreb de ce se mai joacă fotbal la noi în ţară. Hai să vedem realitatea.

Campionatul intern este la pământ. Nu există meciuri bune, nu există o luptă cinstită. Marile derby-uri sunt marcate doar de bătăi şi faulturi grosolane. Şefii fotbalului sunt urmăriţi penal pentru nereguli. Valizele de bani schimbă mâinile, şeful arbitrilor e la DNA pentru manevre, Borcea e înregistrat vorbind despre meciuri aranjate (eh… sticle de şampanie de fapt).

Nu avem jucători. Nu există jucători români de top. Mutu e la ultima echipă din Italia, Marica e rezervă, Chivu nu mai e în formă, asta ca să-i enumăr pe cei din afară. Jucători de bază în intern, precum Bănel Nicoliță, pleacă în afară la echipe de mâna a treia, unde sunt rezerve. Cei din campionatul intern sunt mai degrabă celebri pentru aventurile din cluburi şi femeile, nu porţile, la care marchează.

Suntem varză în Europa League. Steaua – Maccabi 0-5. Dacă te iei după publicitatea din ziare, după declaraţii şi sutele de ştiri zilnice, Steaua e super-campioana noastră, Barcelona estului.

Nu avem ce cauta în Champions League. S-a văzut anul acesta cu Benfica şi cu Manchester, au văzut-o şi străinii, s-a văzut şi în alţi ani.

Nu există conducători în fotbal. Becali? Eu sunt uimit că acest om consideră că mai are credibilitate. Mereu anunţă că gata, a găsit antrenorul perfect, cu asta rupe Steaua, ia tot; două săptămâni mai târziu de obicei îl înjură chiar el pe antrenor şi-l dă afară. Anunţă mereu că va bate, că va câştiga, că va juca finala Europa League din acest sezon, apoi pierde cu 5-0. Când pierde cu 5-0, declară că ce mare brânză, se întâmplă, nu e nicio problemă. Apoi cântă la biserică Hristos a Înviat, clămpănind ouă şi vorbind despre credinţă, în timp ce e judecat pentru răpirea unor hoţi. De alţii nici nu mai zic, poate Mureşan să mai salveze un pic situaţia.

Stadionul este gol. Mai ştiţi când vă spuneam că Oţelul Galaţi a nimerit într-o grupă nasoală în Champions League pentru că nu va aduce echipe mari la Bucureşti, iar un comentator îmi spunea că nu-i aşa, stadionul va fi plin oricum? Am fost pe stadion la Oţelul vs Benfica, erau 6000 de oameni. Manchester la Bucureşti? 20.000 de oameni. Din 55.000 de locuri.

Nu există siguranță pe stadioane. Faza de ieri o dovedește. Păi dacă sare un nebun cu un cuțit și omoară un jucător? Acum câțiva ani un jandarm era în comă după ce un huligan l-a lovit sălbatic cu o cărămidă în cap. Petarde, scaune incendiate, bătaie cu paza. Marele public ar vrea să vadă meciuri, dar nu calcă pe stadion în acest condiții. Asigură-le spectacol, liniște și să nu le mestece altul semințe în cap, plus o atmosferă la care să poate veni și cu copiii și familia și s-ar umple stadioanele.

Meciurile nu au audienţă. S-a văzut, atunci când drepturile de televizare nu s-au vândut, că televiziunile nu mai sunt dispuse să dea zeci de milioane de euro pentru a transmite meciuri. E clar că din anii anteriori a rezultat că nu-şi pot recupera aceste cheltuieli – nu au audiența necesară.

De ce se agită lumea cu fotbalul? De ce sunt zeci de minute de ştiri, în fiecare zi, doar despre bârfe din fotbal, fotbalişti, femei, cuceriri şi alte “fiţe”, de zici că-s mari vedete în acest sport şi toţi trăim numai cu gândul la ce-au mai făcut idolii noştri?

De ce bagă companiile bani în publicitate şi sponsorizări? Meciurile nu mai au audienta mare, aşa că de ce s-ar băga sute de mii de euro în publicitate. Încet-încet dispar şi banii, până când va dispărea întreg sportul.

Pentru posteritate, trei faze stil Steven Seagal.

Alte intrări pe stadioane.