Ce-am mancat prin Corfu

Nu vă plângeţi! Cei care urmăresc de mult acest blog ştiau că acest moment urma să vină şi îl aşteptau cu bucurie şi în acelaşi timp cu teamă pentru propria burtă: fotografii cu ce-am mâncat în Corfu!

După cum veţi vedea mai jos, nu multe. Adică am avut all-inclusive la hotel, iar restaurantul avea zeci de feluri de mâncare, variate zilnic, plus vin, bere şi sucuri la discreţie. Însă ce fotografii să vă arăt? Cu pui, curcan, porc, peşte şi vita care erau servite zilnic, în diverse reţete? Cu toate garniturile? Aş menţiona doar iaurtul grecesc, gros şi gustos, mai ales amestecat cu fructe proaspete. Nu-l rataţi pe acesta!

M-am săturat însă de all-inclusive, iar în orăşelul de lângă hotel erau câteva terase foarte frumoase, construite pe malul mării, de se spărgeau valurile sub tine şi intra soarele în mare la orele apusului mai ceva ca-n poeziile romanticilor. Iar în câteva zile am plecat din hotel şi am mâncat pe la astfel de terase, fiind prea frumos ca să-mi pară rău de bani. Nu ştiu cum s-a făcut că n-am mâncat nimic grecesc, dar nici nu vroiam, că nu prea mă atrag preparatele lor; am băgat în schimb creveţi şi caracatiţe la greu.

Mai jos aveţi o masă de la San Carlos, un local superb. Restaurantul şi priveliştea sunt ca mai jos.

Am început cu o salată de creveţi cu roşii, castraveţi, mult avocado, salată verde şi un sos bun, la 7 euro. A urmat o porţie de aperitiv de midii făcute provensal cu sos de tomate, vin roşu, ardei iute şi bucăţele de brânză feta la 6,5 euro. Delicioase ambele şi atât de diferite ca gust încât nu pot spune care a fost mai bună.

Apoi am mers pe caracatiţa la grătar, servită cu salata. Caracatiţa e foarte bună. Dacă nu vă place peştele, nu vă fie teamă, are alt gust. Carnea e un pic “chewy”, ca să zic aşa, adică la început mesteci la ea ca la gumă, în funcţie de cât de mare şi bătrâna a fost caracatiţă, dar e bună la gust, mai ales dacă a fost anterior marinata în ceva. Iar tentaculele şi ventuzele sunt delicioase. A fost 14 euro la San Carlos. Lângă ea au fost creveţi în sos de vin alb şi usturoi. Eu nu mai mâncasem până acum creveţi aşa mari (king prawns cred că se cheamă), în România fiind destul de scumpi, dar sunt cea mai bună specie de creveţi, coada fiind mare şi cărnoasă şi gustoasă şi de un alb ca-n reclamele la detergent; alţi 14 euro. La final am mers pe un sufleu de ciocolată cu îngheţată, la 5,5 euro.

Într-o seară am mers la Stamatis, un bar-restaurant care proiecta trei meciuri diferite de Champions League în acelaşi timp. Am văzut egalul Barcelonei cu Milan în timp ce beam cocktailuri servite cu artificii în ele şi am mâncat o clătită imensă şi gustoasă, cu îngheţată şi frişcă lângă ea. 6 euro plus 5 euro.

În turul insulei Corfu, din locul numit Bella Vista, unde e o privelişte că mai jos, am mâncat creveţi la grătar. Erau doar condimentaţi şi puşi pe grătar, dar au fost foarte buni şi cred că se pot prepara foarte simplu şi acasă. Cred că n-ar avea însă acelaşi farmec.

Într-o seară doar am băut la un fel de bar discret, tot pe malul mării, însă slab iluminat de-mi venea să adorm acolo de plăcere. Am băut suc de portocale, la 3 euro, pentru că în Corfu (şi Grecia în general) acest suc nu e ca-n Spania, pe toate drumurile şi pe gratis la hotel, ci o apariţie rară. Eu l-am vânat câteva zile până am dat de el. A mers bine şi o bere Mythos (tot 3 euro) şi un frappe (tot 3 euro).

În ultima noapte în Corfu am mers la restaurantul numit Oceano. Era patronat de un grec care cred că-şi punea şi fiica la muncă în local. Ca aperitiv am vrut un fel de bruscheţe, aici fiind pâine cu roşii şi brânză feta, trecută prin cuptor. A fost atât de bună încât am mai comandat ulterior o porţie. 2,5 euro m-a costat porţia, din câte ţin minte. Un cocktail de creveţi, servit în pahar şi cu sos, a fost vreo 5,5 euro. Pentru felul principal am vrut carne de vită, iar grecul mi-a recomandat T-bone steak, servită cu cartofi şi salată. A fost foarte bună, chiar dacă cea mai scumpă din meniu la 15 euro, însă era ultima seară şi na, poate a doua zi muream în avion. O caracatiţă aici costă doar 9 euro şi era la fel de bună ca la San Carlos, semn că preţurile oscilează multişor.

La final am cerut un ouzo, dupa ce ne-a adus o felie de pepene pentru clatit gura. Mi-a adus jumătate de pahar, de zici că-l beam că pe apă. L-am dat pe gâtul, grecul m-a întrebat dacă mai vreau unul din partea casei. Mi-a plăcut acolo.