Surpriza

Sony şi Playstation mi-au făcut ieri o surpriză imensă: cândva pe la ora prânzului m-au întrebat ce fac seara, pentru că ei îmi propun să merg la meciul Oţelul – Benfica din Champions League. Bineînţeles că am acceptat. Nu sunt microbist înfocat, dar e Champions League şi o astfel de experienţă nu se uită.

La stadion a fost a doua surpriză: nu era doar meciul, ci şi un tichet de intrare în Champions Club, o zonă super-VIP-exclusivistă de la tribuna oficială. Aşadar, la intrare am primit banderola albastră la mână şi un ecuson pentru club şi am intrat în acest Champions Club, care e un fel de zona magică ce are de toate în ea. Mâncarea a fost o nebunie, au avut şi chestii extravagante (pește în sos de homar şi cu midii prin el sau ratatouille) şi preparate româneşti (chifteluţe, mezeluri, inclusiv un fel de prosciuto tăiat de un bucătar dintr-o ditamai bucata de animal mort) şi unele internaţionale (brânzeturi franţuzeşti, curry de vită, salată tailandeză de vită, paste fusilli din acelea verzi, făcute manual).

Băutura era la discreţie. Vreo 5 frigidere de Heineken din care ospătarii scoteau o sticlă de bere rece, aburită, şi îţi turnau cu spumă într-un pahar. Vin, sucuri, apă, deserturi. Am mâncat un pic, am făcut fotografii, apoi am purces la jucat pe Playstation 3 (Resistence 3 şi ceva sporturi cu PS Move, o cameră video ce îţi recunoaşte mişcările şi cu controllere speciale). La standul Sony am găsit noul laptop Vaio Z, lansat chiar ieri-dimineață, un model incredibil de subţire şi uşor şi performant (şi scump).

Înainte de începerea meciului ne-am luat locurile la tribună 1. Scaune confortabile, vizibilitate foarte bună a terenului. Uitasem cât de frumoasă este Naţional Arena şi îmi pare rău că n-a fost plin stadionul, Oţelul ar fi meritat o galerie mai mare.

La sfârşit am primit o mini-minge, replică a celei oficiale, iar ieşind afară din stadion am observat că autocarul Oţelului se pregătea să plece, aşa că am mai aşteptat câteva minute şi m-am înfipt la uşa sa pentru a cere un autograf lui Dorinel Munteanu. Zici că sunt cel mai înfocat fan bucureştean al Oţelului, că doar eu şi încă vreo 10 oameni mai eram pe acolo. Observaţi mai jos autograful lui Dorinel. Mâzgălitura de sub el este unde am încercat să văd dacă pixul din dotare scrie pe suprafaţa mingii :P