Generatia care schimba Romania

Ei sunt generaţia care are 30-45 de ani, generaţia tăcută, care nu a ieşit în faţă. Ei sunt cei care au început să lucreze încă din timpul facultăţii, care au crescut odată cu companiile, generaţia care a învăţat rigoarea şi organizarea multinaţionalelor şi care a pus pe picioare afaceri din instinct, fler, energie şi determinare.

Ei sunt generaţia care a fost trimisă la cursuri, seminarii, şcoală, adică la pregătire de angajatorii lor, generaţia care a învăţat cum este şi la alţii, care a extins în ţară afacerile companiilor pentru care lucrează, generaţia care ştie în orice moment, până la ultimul sac, care este cererea de produse şi ce vor românii, generaţia care se scoală în fiecare dimineaţă sub presiunea targeturilor de vânzări, care se duce la job în fiecare zi pentru că prezenţa lor nu este opţională, aşa cum se întâmplă la Parlament- unde Crin Antonescu este liderul chiulangiilor, generaţia care a dat manageri români pentru alte ţări. Ei sunt generaţia care nu trăieşte din rente, sinecuri sau comisioane. Ei sunt plătiţi în funcţie de realizări.

O fată din IT, care candidase pentru acea bursă de Executive MBA, povestea la interviu cum este responsabilă din România şi pentru alte ţări din zona fostei Iugoslavii şi cum trebuie să facă lucrurile să meargă într-o echipă multinaţională. Un candidat în vârstă de aproximativ 30 de ani din industria auto avea pe mână un buget de 50 de milioane de euro pentru mai multe ţări. Iar un manager din HR, care lucrase la o firmă de audit, era responsabil de resurse umane pentru nouă ţări.

Iar Traian Băsescu se chinuia în primăvară să găsească un premier.

Un articol interesant (și mult mai lung) în Ziarul Financiar. Problema este că sunt numiți “generația tăcută”, oameni magici care însă nu sunt puși la treabă pentru folosul nostru, al tuturor. Nu este cazul. Acești oameni sunt, într-un fel, la fel de corupți ca și cei din politică. Singura diferență este că ei sunt “corupti” în mod legal, prin salarii mari care îi leagă de companiile în care lucrează și interesele lor, în timp ce politicienii din antiteză sunt corupți prin bani la negru, dar fix în același scop. Oamenii care au deja de toate nu prea își doresc sau nu au timp să-și dorească să schimbe ceva pentru binele tuturor. Cei ca Bloomberg sunt mult mai rari.