Ma faci de râs!

Scenă văzută ieri la Mega Image-ul din cartier. Pe stradă, în faţa magazinului, am mers în paralel cu o bunică şi nepoţica ei, o fetiţă de vreo 5-6 ani. Când le-am depăşit, eu mergând mai repede, bunica tocmai îi spunea fetiţei “gata, nu mai vorbesc deloc cu tine”, semn că aia mică fusese obraznică. Din ce mi-am dat seama, folosea un cuvânt stâlcit ca poreclă pentru un om sau o maşină de pe stradă.

Intrăm în Mega Image. Bunica ia discretă un coş şi se mişcă fără zgomot printre rafturi. Fetiţa intră în spatele ei şi o strigă de mai multe ori, ceva gen “Eva! Eva! Eva!”, fără oprire. Bunica o urechează imediat şi îi spune pe un ton ameninţător “taci din gură, nu mă mai face de râs!”

Nu reuşesc să descriu bine ce s-a întâmplat. N-a fost o simplă urecheală. Bunica s-a aruncat asupra copilei ca un vultur asupra vreunui biet iepure. Într-o clipă a parcurs doi paşi, de zici că era ninja în misiune, şi şi-a înfipt cu sălbăticie mâna în urechea fetiţei, trăgând-o şi răsucindu-i-o de zici că urma să o smulgă. Fetiţa făcuse ochii mari de spaimă, neştiind ce se va întâmpla. Când a simţit durerea s-a înroşit toată şi a început să plângă pe muteşte, abţinându-se să nu ţipe.

“Nu mă mai face de râs!”

Am vrut să o întreb pe respectiva femeie cum anume se răsfrânge asupra ei comportamentul unui copil atât de mic. E cumva suită pe vreun pedestal şi acum o dă jos acest copilaş? Da, poţi spune că n-a educat-o bine, dar hai să fim realişti, e vorba de un copil de 5 ani. Aşa sunt copiii! Neastâmpăraţi, vorbesc tare, fac urât, se dau în spectacol, dar aşa am fost toţi, aşa vor fi mereu copiii şi nu e vina părinţilor aici. Mă enervează copilaşii atunci când fac gălăgie şi mă deranjează şi pe mine, de exemplu la film sau în vreun restaurant, dar n-am dat vina pe părinţii lor nici în acele cazuri. E doar natura umană.