Whoa, o femeie!

Sunt mereu uimit de reacţia unora dintre bărbaţi atunci când văd o femeie marfă pe stradă. Parcă ar fi maimuţe în călduri.

Fluierături, vorbe strigate după ele, pipăituri, îmbrânceli. Eram odată în parc în Herăstrău pe una dintre aleile foarte late. În faţa mea o domnişoară. Din direcţia opusă veneau vreo 3 masculi feroce. Ea trăgea spre dreapta, ca să-i ocolească. Unul dintre ei trăgea spre aceeaşi parte, doar ca să-i fie în continuare în faţă. Totul a fost doar ca să se ciocnească pe jumătate de ea, să se frece ca atunci când eşti în aglomeraţie şi te îmbrânceşti cu unul sau altul. După asta s-au uitat lung după ea şi au exclamat şi ceva semi-porcoșenie.

Am vrut să-i întreb “ce-ai trăi-ți-ar?!?”. Ai fost în Iran până acum şi singurele femei pe care le-ai văzut erau îmbrăcate în ninja? Ai fost la închisoare? Faci parte din cei 4400 şi acum te-au depus extratereştrii înapoi pe Pământ, după 70 de ani de singurătate şi teste bizare în care tu erai dezbrăcat, iar micuţii omuleţi gri erau perverşi rău?

Adică e plin de femei frumoase în oraş. Le văd zilnic. Sunt oarecum obişnuit cu a le vedea. Nu pot să înţeleg de ce m-aş manifesta ca lupul acela din desene animate, de-i ieşeau ochii din orbite când vedea o tipă marfă. Şi măcar de-ai vedea un boschetar reacţionând aşa, ca să gândeşti că poate nu vizitează prea des “peştera plăcerilor”. Dar când o fac chiar nişte oameni care arată normal, ba chiar par genul ce pot combina măcar vreo proastă, care-i explicaţia?

Ca să nu mai zic de claxonat femei pe stradă. Pe mine mă agasează sunetele puternice, aşa că prin extensie mă deranjează şi cei care claxonează femeile pe stradă dacă se întâmplă să aud şi eu acel claxon. Îmi închipui că femeile, la rândul lor, nu se simt prea flatate că din goana maşinii un şofer a observat că persoana de pe trotuar sau de pe marginea drumului este o reprezentantă a sexului feminin şi acesta e motiv suficient să suni goarna după ea. Probabil că este o ironie a sorţii: femeile claxonate în mod frecvent sunt enervate de acest lucru; cele pe care nu le bagă nimeni în seamă şi-ar dori, din contra, să fie claxonate.

Tot o ironie a sorţii este şi consecinţa a tot ce-am scris mai sus: nu mai există o metodă simplă, sinceră şi rapidă de a-i spune unei femei că arată bine. Atât, doar acest mesaj, spus când treci pe stradă pe lângă o femeie frumoasă. O admiri din privire, îţi place ce vezi, de ce să nu-i poţi şi spune asta, fără nici un alt interes ascuns în spatele acestui mesaj? Ca un fel de Like, dar în viața reală. “Arăţi bine” sună dubios. “Eşti frumoasă” pare din altă epocă. “Cineva să cheme geniştii, pentru că eşti bombă!” intră în categoria descrisă în primele paragrafe. Mai multe nu ai timp să zici, că presupunem că facem asta din mers, cât treci pe lângă ea.

Probabil că femeile oricum n-ar considera sincer un astfel de gest. Nasol pentru ele.