Unde ajung monitoarele CRT

Când am văzut într-o dimineaţă la ştiri ca un om din Giuleşti creşte găini, capre şi alte dobitoace la curte, între blocuri, am vrut să vă arăt imaginea de mai jos. Observaţi nişte carcase de monitoare CRT transformate în recipiente de hrănit animalele din curte. E dovada că nimic nu se pierde, ci totul se câştigă în această lume a tehnologiei.

N-am apucat să caut imaginea în acea zi, dar iat-o acum. Apoi pe seară am văzut la ştiri că un timişorean creştea în propria curte un tigru. Din acela real. Tigru. Îl plimba în lesă, pe stradă, după ce Poliţia i-l confiscase (aş vrea să văd cum arată acel proces verbal de constatare) şi apoi i-l dăduse înapoi, pe motiv că secţia de Poliţie nu avea ce-i trebuie. Poliţia noastră e varză că de obicei, nici măcar dotările necesare pentru a ţine un tigru câteva zile nu le au făcute. La noi ca la nimeni.

În orice caz, mie mi-e milă de posesorul tigrului. Nu înţeleg de ce nu i-ar fi permis să-l păstreze, dacă îi construieşte un adăpost solid. Cu ce-ar fi mai prejos decât condiţiile de la o grădină zoologică? N-ar fi tigrul mai bine tratat şi mai bine îngrijit? Câtă vreme tigrul nu pune în pericol vecinii, iar posesorul său intră să-l viziteze pe propria răspundere, de ce i-l ia cu forţa Poliţia?

Oricum, între posturi despre SLR-uri prin Bucureşti şi pitipoance de lux, să nu uităm că suntem şi ţara caprelor care mănâncă din monitoare CRT şi a tigrilor.

– Asta-i tigru bengalez?
– Nu, timişorean!