Teama de a merge in spatele autobuzului

Am văzut mulţi şoferi în trafic care fac tot posibilul să nu rămână în spatele unui autobuz, dacă ajung din întâmplare în urma unuia. Îi văd disperaţi, cuprinşi parcă de o isterie prin care încearcă să schimbe cât mai repede banda, indiferent de pericol sau aglomeraţie şi să scape de sub “umbra” marelui dragon alb care le deschide calea.

Două observaţii de-ale mele:

1. Autobuzele merg, de cele mai multe ori, la fel de repede ca şi restul autovehiculelor de pe acel drum, adică scot cam aceeaşi viteză medie de la A la B. Dacă pe respectiva stradă e aglomerat, fiind o oră de vârf, nu faptul că eşti în spatele autobuzului te întârzie în a ajunge la destinaţie.

2. Da, este enervant când autobuzele fac staţie pe prima bandă şi tu aştepţi în spatele lor, în timp ce celelalte benzi circulă. Majoritatea şoferilor disperaţi din spatele autobuzelor fac în acele moment tot posibilul să schimbe banda. Prin “tot posibilul” înţeleg manevre periculoase care pot duce uşor la o tamponare dacă nu eşti atent. Se tot bagă, centimetru cu centimetru, pe altă bandă, forţează manevra şi alt şofer trebuie să pună frână pentru a-i lăsa să se integreze pe banda respectivă, se blochează în manevre şi tot aşa.

Cât durează staţia unui autobuz? 15 secunde? 30 de secunde? Unde spanac te grăbeşti aşa, de nu poţi aştepta 30 de secunde? Dacă e genul de trafic pe care l-am descris mai sus, oricum aştepţi zeci de minute prin el. Mai contează ceva nesemnificativ precum o staţie? Nu mai zic că, de obicei, după ce autobuzul închide uşile şi continuă mersul are banda liberă şi recuperezi tot terenul pierdut faţă de celelalte benzi ale drumului. Asta chiar am măsurat-o şi testat-o în diverse situaţii în ultima vreme.

Nici mie nu-mi place să merg în spatele autobuzelor pentru că mă deranjează să nu ştiu ce se întâmplă în faţă şi să nu văd drumul până în depărtare. Dar pe distanţe mici sau dacă ne mişcăm bine şi doar face o staţie, nu e sfârşitul lumii. Nu merită efortul de a schimba banda şi de a căuta acea breşă între alte vehicule, breşă în care să forjez maşina ca să mă înscriu în ritmul lor. Nu fac decât să-mi creez singur stres, nervi şi să-mi solicit inutil atenţia.

Nu mai fiţi aşa disperaţi!