Eticheta la buda

Şi nu mă refer la ce scrie pe uşă, ci la cum trebuie să te porţi la toaleta publică, de exemplu la muncă. Eu am o problemă cu WC-ul pe care îl împarţi cu colegii, fiind un fenomen social destul de interesant de studiat.

O primă întrebare ar fi dacă te saluţi sau nu cu cei pe care îi întâlneşti acolo. Poate stai la pisoar, cu mândria în mână, şi mai intră un coleg. Îl saluţi cu un “bună ziua” sau te faci că nu-l observi şi te concentrezi doar asupra penisului tău? Pentru că dacă-l saluţi, poate omul va crede că eşti genul care se uită foarte mult în jur, dar la toaleta asta înseamnă că eşti curios să vezi ce scot alţii din pantaloni. Eu nu prea sunt curios la aşa ceva. Dacă nu-l saluţi, poate va crede că ești nepoliticos şi ar fi păcat să se întâmple asta.

Dar dacă intră un şef? Îl saluţi sau nu? Desigur, o soluţie este să te faci că nu observi că a mai intrat cineva, caz în care aştepţi să vezi dacă eşti tu salutat. Dacă da, răspunzi. Dacă nu, înseamnă că şi celălalt gândeşte ca tine. Pe de altă parte, poate gândeşte că eşti muuuult prea absorbit de mânuitul penisului şi nu trebuie să te deranjeze, deşi acesta mi se pare iarăşi a fi un caz nefavorabil ţie. Şi dacă nu vă salutaţi acolo, ce faceţi 5 minute mai târziu, când vă întâlniţi pe hol? Vă daţi acolo ziua bună, de parcă n-aţi fi fost acum câteva momente împreună la toaletă, dând fiecare mână cu prietenul vostru cel mai bun?

Aţi văzut ce grijulii sunt oamenii să nu se atingă reciproc la toaletă? Dacă un om iese şi altul intră, atunci la acea uşă se iau distanţe duble de siguranţă, ca nici măcar din greşeală să nu ajungi prea aproape de celălalt. Nu ştiu de ce.

Un alt fenomen interesant este cabina de toaletă. Găseşti cabina cu uşa închisă, ceea ce te face să concluzionezi că este cineva în ea. Corect. N-am înţeles niciodată de ce persoană din cabina tace chitic, chiar îşi ţine şi respiraţia, de parcă n-ai şti că e acolo din faptul că e usa închisă și i se vede umbra sau chiar picioarele pe sub ea. E normal să fie cineva înăuntru! Dacă n-ar fi fost nevoie, nu s-ar fi construit cabina!

Dacă baţi la uşă, o voce îţi răspunde “ocupat”. Vocea are un ton de scuze, de parcă respectivului i-ar părea rău că este în cabină şi te incomodează prin faptul că nu o găseşti liberă. Din nou, pentru asta este cabina! Nu te scuza că ai ocupat-o înaintea mea, înţeleg foarte bine ce urgenţă ai avut şi de ce eşti acolo. Uneori am și eu, uneori are si președintele Americii, e ceva normal.

Eu nu mai bat deloc în uşă. E închisă, înseamnă că e ocupată. Intru în următoarea cabină. Cu această ocazie observ că persoana din cealaltă parte, despărţită de mine doar de un perete de faianţă care nici măcar nu se ridică până în tavan, tace de obicei chitic. Linişte de mormânt. Nu respiră, nu face sunete, nu bate din picior, nu foşneşte hainele, de parcă m-ar deranja din vreo activitate super-importantă. Suntem acolo amândoi pentru acelaşi scop, prietene. Ţin minte un moment amuzant în care eu ştiam că e cineva în “căsuţa” alăturată, dar persoana respectivă încerca să fie complet neobservabilă şi să stea în linişte deplină. La un moment dat a început să-i sune telefonul, pe care îl auzeam deşi era pus doar pe vibraţie şi l-a oprit după vreo două secunde, semn că-l ţinea în mână. Am vrut să-i strig peste perete “răspunde, că nu e vreo problemă”.

Oare poţi saluta pe cineva dintr-o cabină în alta? Să zicem că tu ştii cine e dincolo, că îl auzi vorbind la telefon, iar el ştie că tu eşti acolo, pentru că ţi-a recunoscut vocea sau ceva. Cere eticheta normală să zici “salut şefu” peste perete? N-ar trebui adăugat şi “ce faci”, pentru că ai suna ca un idiot, dar măcar zici ceva?