Cum am preluat controlul unui televizor in magazin si am rulat propriul meu clip

Ieri m-a găsit furtuna în mall-ul din Băneasa, aşa că am luat un loc la Cinnabon şi am aşteptat să treacă. Lângă Cinnabon este un mare stand de prezentare al produselor Samsung, unde vedeta este un televizor gigantic din seria 7000, din acela cu 3D şi ramă extrem de subţire şi imagine incredibil de bună. L-am văzut în particular şi la evenimentul Smart 3D de săptămâna trecută.

În paralel trebuie să ştiţi ceva şi despre DLNA. Aceasta e o tehnologie care permite unor dispozitive să facă streaming între ele de fotografii, filme sau muzică. De exemplu un laptop poate trimite un film direct pe televizor, câtă vreme ambele dispozitive suportă protocolul DLNA şi ambele sunt conectate la aceeaşi reţea wireless, peste care are loc streamingul respectiv. În cazul nostru particular, un telefon mobil cu DLNA poate trimite fotografii sau clipuri către un televizor, aşa cum urmează să fac eu în paragrafele următoare.

La evenimentul Smart 3D de săptămâna trecută am observat o şmecherie destul de nasoală pentru Samsung, după cum s-a dovedit ieri în mall. În momentul în care un telefon trimite televizorului ceva prin DLNA, acel conţinut media este afişat cu prioritate. Altfel spus, indiferent la ce te uiţi la televizor, indiferent pe ce post eşti sau în ce aplicaţie Smart te joci, când vine ceva pe DLNA se opreşte totul şi acel ceva este afişat. Chestia asta m-a făcut să ridic o sprânceană şi să gândesc “dar e nasol să-ţi bage aşa cu forţa imaginile pe ecran”, însă, după cum spuneam, nu cred c-a mai observat-o altcineva şi eu n-am ridicat subiectul.

Ieri însă, cum stăteam liniştit la Cinnabon, la vreo 10 metri de acel televizor, mă gândeam cum ar fi dacă aş face eu din telefon un streaming de imagini către el. Din cauza furtunii picase semnalul TV, aşa că oricum televizorul nu afişa nimic. Zis şi făcut, deşi n-a fost treabă simplă.

Televizorul ştiam că e conectat la Internet prin wifi, dar nu și pe ce reţea. Am scanat cu telefonul mobil toate reţelele wifi disponibile (cu WiFi Analyzer) şi între cele 20 disponibile acolo (fiecare magazin are cate una) am găsit una numită Samsung. Am încercat să mă conectez la ea, dar n-a mers pentru că era protejată cu parolă şi n-am ghicit-o. Aproape m-am dat bătut încă de la început.

Culmea este că nu cred că le mergea nici lor respectiva reţea, deoarece unul din promoterii Samsung de la stand (erau doi bărbaţi şi o domnişoară) tot încerca să conecteze televizorul la Internet pe o reţea wireless. Fiind ditamai ecranul şi eu la vreo 5 metri de el, undeva în lateral, am văzut şi la ce wifi se conectează: Sushiko, cel al restaurantului cu acelaşi nume care era la vreo 20 de metri mai spre stânga.

Şi acel router wireless e protejat cu parolă, însă, cum vă spuneam, ecranul televizorului era gigantic, iar omul Samsung a introdus parola “mergând” din telecomandă de la o literă la alta pe tastatura virtuală afişată pe ecran. Ocazie cu care m-am prins şi eu care este parola respectivă, am scos telefonul şi m-am conectat la acelaşi wireless.

Când am văzut că sunt autentificat şi primesc automat IP mi-am zâmbit şi mi-am spus că gata, sunt la jumătatea drumullui. De fapt eram abia la o treime, dar l-am dus până la capăt şi iată cum am făcut-o.

Am intrat de pe telefon în Android Market şi am căutat “DLNA” pentru a lua o aplicaţie care să ştie să folosească respectiva tehnologie pe care mobilul meu o are la bord. Multe rezultate, nici unul intuitiv. O căutare după “Samsung DLNA” m-a făcut să găsesc softul iMediaShare, care s-a dovedit a fi perfect pentru ce vroiam eu să fac (telefoanele Samsung includ din start un soft numit Allshare, dar eu am HTC Desire Z și trebuie ceva 3rd party). L-am copiat imediat, l-am instalat, am intrat în el.

Ce să trimit la televizor? Înainte să ziceţi “pornache!”, aflat că n-am aşa ceva în telefon. Întâmplător aveam un clip foarte cretin, cu mine şi un prieten filmaţi cu camera frontală a telefonului şi făcând diverse fețe şi grimase în ea, de zici că vrem să calmăm un bebeluş ce plânge. E bun, mi-am zis.

L-am găsit în iMediaShare, am apăsat pe el şi softul m-a întrebat către ce dispozitiv cu DLNA din lista de mai jos vreau să-l trimit. În listă, printre altele, şi modelul D7000 de la Samsung, adică televizorul la care mă uitam (un UE55D7000, de 55 de inci). Am zâmbit fericit. Dau click pe el şi, când credeam că va rula direct clipul meu pe ecran, ţeapă! Apare pe televizor o micuţă casetă de informare pe care scria “Dispozitivul 3 vrea să trimită conţinut media către acest model. Permiteţi accesul?”. N-avea cine să permită, telecomanda fiind în mâinile oamenilor Samsung, iar ei erau ocupaţi să tragă un torrent de pe net pe un laptop de la stand. Atâta efort şi nu mergea gluma din cauza unui simplu buton de Accept pe care n-aveam cum să-l apăs.

După 60 de secunde de afişat întrebarea, aceasta dispare de pe televizor. Anulez şi eu streamingul de pe telefon. Aştept un moment prielnic, când unui dintre promoterii Samsung să fie atent la televizor, sperând să dea Accept fără să ştie ce greşeală face. Acest moment a venit 5 minute mai târziu. Unul dintre ei s-a pus în faţa televizorului, eu am pornit iarăşi streamingul, televizorul l-a întrebat dacă acceptă clipul video, omul a apăsat Permite fără să stea deloc pe gânduri, iar clipul meu a început să ruleze.

La început au râs. Apoi au încercat să-l oprească. Apoi s-au uitat în jur la cine le face gluma şi, mă jur, inclusiv în sus spre tavan, de parcă ar fi fost Camera Ascunsă. Numai la mine, la 5 metri distanţă şezând la masa Cinnabonului nu s-au uitat, deşi râdeam cu lacrimi. Au revenit la televizor şi l-au comutat pe canale TV, dar eu am apăsat iarăşi Play pe telefonul meu şi, după cum vă spuneam la început, conţinutul primit prin DLNA are prioritate peste orice altceva. Clipul meu rula şi rula şi cred că de vreo 20 de ori a fost afişat.

Ca să fie totul complet, am pus dinainte şi DSLR-ul pe un scaun şi am filmat pe ascuns cu el. Clipul începe fix în secunda în care promoterul se uită la micuţa caseta de informare din colţul din dreapta jos al televizorului şi acceptă streamingul. În clip am făcut după un timp şi zoom pe televizor, dar din păcate nu era şi bine focalizat, însă n-am îndrăznit să umblu la aparat.

După un timp m-am ridicat şi am plecat. Am vrut să le spun că eu am făcut gluma, dar tocmai discutau între ei că “erau doi fraieri acolo (şi arătau spre un laptop sau ceva), sigur s-au jucat aia!“. Aș fi zis că fraier e ăla care nu se prinde ce face propriul produs din propriul stand și nu știe să închida funcția DLNA sau tot wireless-ul, dar să zică mersi că n-am pus vreun clip mai dur.

Ți-a plăcut acest post? Atunci s-ar putea să-ți placă și pagina de pe Facebook a blogului! Get it? Like? :P