Legile se respecta mai mult din cauza pedepselor

În ziarul Adevărul de zilele trecute a fost un articol despre cum se drogau geniile țări noastre în trecut. Astfel, am aflat ceea ce habar n-am avut până acum şi anume că Mircea Eliade fuma opium şi canabis, poetul Ion Barbu trăgea cocaină şi eter (adică… aurolac sau la ce se zice eter?), iar Titu Maiorescu îşi trata durerile de dinţi cu injecţii cu cocaină. Poate cel mai şocant, Mihai Eminescu avea un stil de viaţă foarte atipic (sau din contră, specific marilor creatori), cu narcotice şi droguri, abuz de cafea şi tutun, zile petrecute fără mâncare pentru că apoi să treacă în extrema cealaltă şi altele.

În primul rând, ca să-i opresc pe cei ce vor spune că astfel de lucruri mai bine nu trebuiau spuse, pentru că oameni precum Eminescu sunt figuri legendare ale României şi sunt prezentaţi ca modele pentru şcolarii şi liceeni țări, voi afirma că asta nu e adevărat. E timpul să spunem lucrurilor pe nume şi să ştim şi ce-a fost rău, nu doar ce-a fost bine atunci când vine vorba de viaţa unor figuri din trecut.

În aceeaşi idee, sunt sătul să aud prezentări subiective despre istoria ţării noastre, din care se înţelege că noi mereu i-am bătut pe turci şi marii noştri domnitori au avut mereu ac de cojocul lor, deşi n-a fost chiar aşa, dacă stăm să numărăm anii petrecuţi sub conducere şi influenţă otomană. Nici dacii n-au înfruntat eroic armatele romane, ci trăiau în niște triburi care la un moment dat au intrat in vizorul unora mult mai mari și mai tari și mai civilizați, care au venit si i-au strivit rapid.

Mi se pare că se exagerează tot ce-a făcut poporul nostru, dintr-un patriotism explicabil totuşi, dar uşor de demontat atunci când ieşi pentru prima oară din ţară şi vezi ce-au alţii în ale lor şi te gândeşti “hai frate, uite ce aveau ăştia în secolele 13, 14 sau 15 faţă de ce aveam noi atunci”. Sau mai înainte, dacă ați vizitat monumentele Romei antice sau ale Greciei. E bine să ştim situaţia reală, chiar dacă nu e la fel de romantică şi înălţătoare ca în cărţile din generală.

Revenind la Eliade, Barbu, Maiorescu şi Eminescu, ce contează că s-au drogat sau nu? Scrisoarea I este la fel de frumoasă indiferent dacă autorul ei a fost miliardar sau boschetar, dacă trăia ca un vegan sau ca un drogat. Va fii la fel de frumoasă şi peste o mie de ani. Aceasta este puterea cuvintelor, iar atunci când le citeşti nu le asociezi şi cu imaginea autorului lor, fie ea una romantică sau realistă.

Mai interesantă mi se pare atitudinea societăţii de atunci față de droguri. Nu era o problemă să afirmi sus şi tare că iei cocaină sau opium, ba chiar era ceva la modă. Îmi aduc aminte că şi Sherlock Holmes ca personaj, deşi un geniu, era înfăţişat injectându-şi droguri. Aşa l-a gândit autorul său, aşa i s-a părut că e ok. Eu văd aici două explicaţii pentru aceste obiceiuri ale secolului 19:

1. Oamenii aveau o speranţă de viaţă mai mică şi oricum trăiau mai prost. Luai droguri, dar nu apucai să observi că îţi fac creierul budincă pentru că oricum aveai şi alte probleme de sănătate. Sau poate pur şi simplu atunci nu se făcea legătura, iar efectul drogurilor a început să fie mai bine studiat recent, când medicina s-a modernizat şi oamenii au vrut să trăiască tot mai mult.
2. Nu existau legi la fel de stricte. Să fim serioşi, majoritatea oamenilor se feresc acum de droguri pentru că sunt ilegale şi pentru că se pedepseşte chiar şi deţinerea pentru consum propriu, nu doar traficul.

Ar fi interesant să scoatem legile acestea şi să vedem ce se va întâmpla, deşi etnobotanicele sunt un bun exemplu.

via Adevarul.