Fight! Fight!

Am blogul acesta de vreo 5 ani şi ceva. În acest timp am văzut destule scandaluri în blogosferă, deşi nu m-am băgat în ele. Mie îmi plac scandalurile pentru că înclin să cred că majoritatea oamenilor doar în momente de criză dau cărţile pe faţă şi vorbesc sincer, dar, cel puţin în blogosferă, s-a dovedit că sunt la fel de inutile ca şi contradicţiile despre politica şi fotbal; cu unii oameni poţi să te cerţi oricât pro şi contra şi tot nu se va schimba nimic nici în mintea ta şi nici în a celui cu care dezbaţi aceste lucruri.

După cum ziceam, am văzut multe scandaluri în blogosferă. O tabără acuzând-o pe alta, bloggerul X pe bloggerul Y, vorbe aruncate despre trafic, campanii, bani, atitudini şi ce-ar putea fi mai bine făcut. De obicei mereu e cineva care ştie mai bine ce-ar putea să facă altcineva, cineva care ar putea oricând să imite pe altcineva pe calea spre succes, dar nu o face din diverse motive. X zice că Y e varză şi are nişte argumente solide în spatele afirmaţiei, iar apoi Y demonstrează că e invers şi o face cu nişte argumente la fel de solide.

Ştiţi ce n-am văzut niciodată în 5 ani, deşi timp ar fi fost suficient? Pe cineva care să ajungă de mare succes, să-i depăşească pe toţi, iar apoi, la discursul de “acceptare a premiului”, să zică “na, uite că sunt aici, mare şi tare! Şi ştiţi de ce sunt aici? Pentru că acum nişte ani m-au înverşunat unii să le demonstrez că ei sunt varză şi există alternative mai bine de a aborda bloggingul, iar acum iată-mă aici, pe primul loc prin metodele mele”. Asta chiar ar fi tare.