Doua categorii de oameni enervanti

Îmi vine să-mi dau câte o palmă peste frunte şi îmi spun “omfg cât de greu să fie?!?” atunci când dau peste următoarele două categorii de oameni, deşi e mai elocvent spus că dau ei peste mine.

1. Cei care lasa pe blog, de obicei în primul post care le iese în cale, un comentariu de genul “vreau să te întreb ceva, contactează-mă pe x@y.com” sau “vreau să-ţi propun ceva, dă-mi add pe x@yahoo.com“.

Frate! În dreapta, în chiar prima zonă a sidebar-ului, sunt două modalităţi prin care mă poate contacta oricine, email şi Twitter. Vrei să mă întrebi ceva? Îmi scrii tu, că tu eşti cel cu nelămurirea şi cu semnul de întrebare în buzunar. Am destule de făcut încât nu dau mailuri la necunoscuţi cu întrebarea “ia zi şefu, cu ce te pot ajuta?”. Ca să nu mai zic că o întrebare ar trebui pusă pe blog, ca să profite şi alţii de răspunsurile ei şi de discuţie. Ai o propunere pentru mine? Propune-mi, că de asta se cheamă așa!

2. Cei care mă adăugă pe messenger şi apoi zic ceva de genul “dă-mi şi tu add, că vreau să te întreb ceva”.

Probabil că zic mai multe, dar nu apuc eu să văd pentru că apăs prompt pe Deny. Unu la mână, nu dau add. Messengerul, ca şi Facebook-ul meu, e pentru persoane pe care le cunosc şi în viaţa reală. Vrei să mă întrebi ceva legat de mine ca blogger? Vezi punctul 1 de mai sus. Doi la mână, pe YM nu trebuie să dai add ca să conversezi cu cineva. Add şi Accept sunt pentru a fi în lista celuilalt, ca să-i vezi statusul şi din astea. Pentru un simplu chat, nu e nevoie de aşa complicaţii, ci pur şi simplu alegi Actions > Send Instant Message, iar în fereastra care apare alegi Other, scrii ID-ul persoanei şi îi zici ce vrei.

Dacă n-ar merge asta şi ar trebui dat Add întâi, de ce ar crede respectivii că le văd mesajul cu “dă-mi Add…”, din moment ce încă nu sunt în lista mea?!?