The underdog

M-am uitat un pic sâmbătă la transmisia de la congresul PDL-ului. Întâi am stat pe Realitatea, dar am văzut atâta subiectivism şi atâtea comentarii răutăcioase la adresa “puterii” încât am schimbat pe Antena 3. Nu căutam o analiză a modului în care este condusă țara, ci doar o relatare de la faţa locului, simplă şi obiectivă. Evident, pe Antena 3 era şi mai rău: fiecare vorbă era răstălmăcită, se făcea mişto răutăcios de orice chichiţă, se exagerau cifre încât am aflat că în România există milioane de şomeri şi zeci de milioane trăiesc în sărăcie.

N-am văzut pic de obiectivism, de jurnalism, ci doar răutate gratuită, răutate care în alte ţări ar fi fost rezervată posturilor TV de duzină şi prezentatorilor extremişti care n-au ce căuta în mainstream.

Ei bine, sunt curios dacă ai noştri realizează că există un anume prag până la care poţi să sapi şi să faci mişto de cineva. Dincolo de acel prag, marele public mai degrabă începe să ţină cu cel înjurat, să treacă de partea lui şi să-l compătimească pentru tot haosul şi tot stresul la care face faţă. Cei slabi atrag milă, iar atâta campanie negativă la televizor îi face pe cei din PDL să pară slabi, ciuca bătăilor. Eu sunt sigur că acest prag a fost deja trecut. E suficient ca Băsescu, Boc, Blaga, Udrea să facă un singur gest “bun” şi să fie atacaţi ca de obicei pentru el şi şi mai mulţi oameni vor trece de partea lor.

Opoziţia se face cu date concrete, cu exemple, cu investigaţii, nu cu aiureli scornite şi cuvinte răstălmăcite. Până şi Jon Stewart, care are o emisiune umoristică, ar putea să le dea lecţii oricând.