Oameni care nu vor sa vanda

Recent am fost la un City Grill. Era în timpul săptămânii şi pe seară, aşa că nu aveau mulţi clienţi, ci doar vreo 5 mese ocupate. La un moment dat intră un grup de 20 de străini, numai moşi şi babe. Nu-i ia nimeni în primire de la intrare, aşa că s-au aşezat singuri la vreo 3 mese mari. Singuri şi-au luat meniurile dintr-un teanc, ridicându-se pe rând să se ducă după ele. Ospătarii probabil şi-au zis “hai că se descurcă singuri” şi au stat la distanţă, să nu muncească în plus.

Meniurile erau doar în română. N-a venit nici un ospătar, ştiind asta, să le zică “bine aţi venit”, să-şi ceară scuze că n-au şi meniuri în engleză, dar să-i întrebe cam ce-ar dori să mănânce şi să le recomande ceva, o ciorbă, un pui, un cartof, “doriţi şi un vin sau bere?” şi să le ia banii. Asta nu s-a întâmplat. După vreo 3 minute, unul dintre moşi le-a arătat celorlalţi că lângă City Grill este un KFC, iar acolo meniul este oarecum standard, are fotografii şi casierii te pescuiesc de la distanţă cu un “doriţi să comandaţi? poftiţi aici!”. S-au ridicat toţi şi au plecat la KFC.

***

Un prieten s-a dus la Dedeman să cumpere faianţă. Modelul pe care-l vroia el, deşi expus la raft, nu mai era în stoc. Îl întreabă pe responsabilul de raion “dar la alte Dedeman-uri mai au?”; răspunsul a fost “nu ştiu, mergeţi la Informaţii şi întrebaţi”.

Deci nu un “mă interesez imediat”, cum ar trebui să răspundă un om direct interesat să-ţi vândă ceva. Nu “veniţi cu mine la Informaţii şi aflăm”. Nu. Câtă vreme nu cumperi din raionul lui, ci din altă reprezentanță, dă-te dracului, descurcă-te cum poţi să afli dacă au alţii în stoc. Omul cel mai potrivit pentru dialogul despre coduri, stocuri şi cantităţi n-avea chef de ele.

La Informaţii era o altă angajată de top. Linia ei a fost “păi eu sun la alt Dedeman, dar vorbiţi dumneavoastră”. Ea nu poate vorbi cu colegii ei ca să întrebe stocuri, că asta e treaba clientului, ia de aici receptorul şi descurcă-te. “Ştiţi codul produsului?” Nu, hai înapoi la raion să-l afli, că nici responsabilul de raion şi nici tipa de la informaţii nu vor să găsească chiar ei asta. Odată codul aflat, angajata de la Informaţii a fost de neclintit, ea doar a format numărul, dar clientul a discutat la telefon şi a cerut vocii de la celălalt capăt informaţii despre stocuri.

În fond e un client, e normal să se zbată el să cumpere ceva de la Dedeman. Dacă Dedeman ar fi singurul magazin de bricolaje din Bucureşti ai mai înţelege nepăsarea angajaţilor, dar când mai sunt alte 20…

***

Eu în toate acestea văd doar oameni care nu au chef să vândă. Nu au chef să tragă mai tare pentru salariul pe care-l câştigă, nu au chef să meargă “that extra mile”, o milă suplimentară, cum ar zice Socaciu.

Ce e de învăţat? Că dacă ai un business, trebuie să fii mereu prezent acolo. Angajaţii tăi îşi fac treaba, duc ciorba la masă, îţi încarcă faianţa în cărucior, dar cine ştie câţi bani pierzi doar pentru că ei nu vor şi nu sunt deloc interesaţi de a specula şi noile oportunităţi de a face bani. Și asta dincolo de faptul că poate te mai și fură sau fac stricăciuni prin nepricepere. Cine își închipuie că pune pe picioare o afacere bună, iar apoi doar își conduce Porsche-le pe litoral în timp ce banii întră în cont prin grija angajaților, se înșeală.