O lege care imi place: interzicerea fumatului

Ieri am aflat de la ştiri că senatorii din Comisia de Sănătate au aprobat în unanimitate un proiect de lege care prevede interzicerea fumatului în toate locurile publice, inclusiv restaurante şi terase, cu amendamentul că pentru fumători se pot organiza spaţii foarte bine separate de restul localului. Ca nefumător, mega-aprob şi salut iniţiativa deputatei Manuela Mitrea. N-ar fi ceva extrem, deja multe ţări având astfel de legi.

Se mai cere şi interzicerea vânzării ţigărilor pe o distanţă de 250 de metri de intrarea în şcoli şi spitale. Era să scriu că e o exprimare inutilă dacă lasă deschisă portiţa scurtăturilor şi a trotuarelor şi calculează cei 250 de metri doar ca lungime de șosea, în timp ce copiii ar putea ajunge la chioşcurile cu ţigări prin tot felul de ganguri şi scurtături. Am verificat proiectul de lege, care poate fi consultat pe site-ul Camerei Deputaţilor, şi acesta spune că cei 250 de metri vor fi măsuraţi ca lungime de drum public. Prin altă lege a circulaţiei am găsit că drumul public include şi trotuarele şi cam orice zonă pe care poţi circula inclusiv ca pieton, aşa că ar fi cam totul acoperit.

Desigur, mă doare undeva de copiii care fumează. Nu mă înţelegeţi greşit, e grav că o fac, dar e alegerea lor, condiţionată sau nu de dorinţa de a fi cool în anturaj sau de orice altceva ce intră în discuţie. Unii au ales să fumeze, alţii nu. Poţi să alegi să nu fumezi. În primul rând îmi pasă de mine şi vreau să pot sta în restaurante şi localuri şi cluburi fără să ies intoxicat de fum de acolo şi cu toate hainele mirosind a furnal.