Filme: Hall Pass

Când nevasta îţi dă un Hall Pass înseamnă că timp de o săptămână te lasă să-ţi faci de cap, să faci sex cu cine vrei tu şi orice altceva îţi doreşte inima în afara mariajului, fără nici o consecinţă asupra căsătoriei. E ca un concediu de o săptămână de la căsnicie.

Eu unul nu sunt căsătorit, dar îmi închipui că o femeie mai degrabă s-ar spânzura de ovare decât să-i dea soţului această libertate pentru o săptămână. Lesne de ghicit deci că subiectul filmului Hall Pass nu m-a prins, în ciuda lui Owen Wilson în rolul soţului “norocos”. Puteam să pun pariu că va urma o comedie siropoasă, cu poante despre clişeele căsniciei, totul pe fondul ideii de hall pass care bineînţeles că pe măsură ce trece filmul va deveni o piatră de încercare a căsătoriei dintre ei, urmând ca în final totul să se rezolve şi cuplul să devină mai puternic ca niciodată după ce realizează că nu pot trăi unul fără altul.

Aşa a şi fost. Întregul film urmează această evoluţie, punctat doar de clişeele clasice despre ce trebuie să facă bărbatul, ce să facă femeia, cum să agăţi pe cineva, ce fel de sex place cui şi alte asemenea. Iar în momentul în care vezi şi câte o femeie ocupată să-şi crească cei trei copii în stresul zilnic, dar tot ea fiind cea care îşi compătimeşte soţul pentru că nu mai este cea din tinereţe şi nu-i mai îndeplineşte acestuia fanteziile, aşa că-i oferă o săptămână de “concediu”, te întrebi doar “scenaristul pe ce lume trăieşte?”. Poantele, totuşi, sunt bunicele şi mai amuzante decât mă aşteptam, dar în a doua parte a filmului. De unele faze mă puteam lipsi, de exemplu n-am ținut neapărat să văd în prim plan penisul unui negru. Pe total însă clişeele îl fac un film care apare mult prea târziu pentru genul acesta de umor.