Religia nu e o scuza pentru lene

Din când în când solicit celor din jur diverse acţiuni casnice. Mă exprim frumos, cu blândeţe, gen “spală-mi asta!”, “calcă şi tu cămaşa aia albastră! acum!” sau “vreau mâncare”, ca să pară o rugăminte, nu un ordin. Ei bine, în unele zile mă lovesc de un refuz categoric şi în ciuda insistențelor mele şi a ameninţării cu bătaia, “nu” rămâne “nu”. Dar cea mai tare este motivaţia lipsei posibilităţii de a munci: e sărbătoare!

La noi în ţară aproape mereu e o sărbătoare religioasă, după cum se poate observa din calendarul bisericesc al bunicii. E miercuri sau e vineri, nu se spăla. E Sâmbăta Morţilor. E ajunul Bobotezei. E Sfântul Ioan Scărarul. “E” Floriile. E postul Paştelui. Sfântul Sisoie. Este iar Sâmbăta Morţilor, că au mai multe, deşi până acum n-am văzut nici un cadavru venind să o celebreze. O ţinem din sărbătoare în sărbătoare, de abia apuci să respiri. De exemplu în decembrie începi cu Crăciunul, treci prin Sfântul Stefan, Vasile şi Ion şi până te-ai dezmeticit deja e Paştele şi stai la locul tău, ţii post şi nu calci haine. Singurele sărbători de care este ok să muncești din greu sunt Sfântul Așteaptă și Paștele Cailor.

Şi ironia ironiilor e că de obicei aceiaşi oameni merg 8-10 ore pe zi şi muncesc din greu pentru patron, dar în schimb când trebuie să facă ceva chiar pentru ei, pentru binele şi existenţa lor, nu se poate. Sapi şanţuri, faci facturi, cari marfă, proiectezi, conduci camionul, ţii şedinţe, vinzi medicamente, faci audituri, răspunzi la call-center, dar când e să-ţi calci hainele sau să-ţi speli un prosop, adică ceva strict pentru tine, nu se poate azi, că e sărbătoare.

Qu’est que the fuck? Când s-au transformat oamenii intr-unii care folosesc religia şi obiceiurile bisericeşti ca scuză pentru a sta degeaba şi a nu face treburile cotidiene? Dacă nu ai chef de ele, zi aşa şi gata, nu mi-l băga pe Sfântul Puchețiu la înaintare ca scuză, că altfel încep şi eu să nu mai vin în unele zile la muncă, pe motiv că e sărbătoare “cu roşu” şi nu pot face nimic în acea zi (dar mă aştept să fiu plătit, pentru că obiceiurile mele religioase trebuie tolerate). Şi mai important, aşa e şi la alte popoare sau doar la noi rămâne veşnic tânăr acest obicei?