Notiuni vechi pentru telefoanele noi

Ştie toată lumea că sunt un mare fan al smartphone-urilor şi, drept să spun, cred că m-aş simţi rupt complet de lume fără unul în buzunar. Cu toate acestea, sunt câteva opţiuni de pe mobilele trecutului pe care aş vrea să le văd şi pe cele ale prezentului şi viitorului. E mai mult un vis, pentru că îmi dau seama că nu s-ar putea implementa aşa ceva pe un smartphone al zilelor noastre, dar ce bine ar fi… Uite la ce mă refer.

1. Buton fizic de End Call. Da, duc dorul butonului clasic, roşu, cu simbolul unui telefon pus în furcă pe el. Vreau să pot opri instant, oricând, un apel. Zic asta pentru că uneori telefonul merge greu, durează câteva secunde să treci de la un program la altul, apeşi acum pe ecran şi apăsarea face efect după un timp şi pe altă opţiune decât ai vrut tu, iar uneori din greşeală suni pe cineva.

Ţin minte la un moment dat când am apăsat din greşeală chipul unui contact din widget-ul de Favorite şi l-am apelat pe respectivul. Am vrut să apăs End Call pe ecran, dar degetul mi-a nimerit pe Back, dialerul a dispărut în background, iar în loc să apăs pe notificări ca să-l aduc înapoi în faţă am apăsat pe ceas şi mi-au apărut opţiunile de programat alarma. Până când am reparat greşeala deja respectivul răspunsese…

Buton fizic de End Call, cablat direct la modemul de comunicaţii, ca să nu depinzi de sistemul de operare şi de faptul că poate e blocat şi nu-ţi interpretează comanda, asta ar trebui.

2. Prioritate maximă pentru apeluri. Ştiţi cum la Windows apeşi CTRL+ALT+Del şi orice ar fi pe calculator, oricât de blocat ar fi, apare instant Task Manager (aproape mereu)? Aşa trebuie să fie pe telefon atunci când e vorba de apeluri. La un moment dat rulam câteva aplicaţii complexe, aproape blocasem telefonul, când mă sună cineva. A trebuit să apăs de trei ori ca sistemul de operare să sesizeze că vreau să răspund la apel, apoi luând telefonul de la ureche de câteva ori am observat că senzorul de proximitate era ca şi blocat şi se declanşa foarte greu, iar de închis apelul am aşteptat să-l închidă interlocutorul meu, că eu nu reuşeam.

Poate ai o urgenţă. Poate vrei să suni acum, instant. Poate vrei ca cifrele tastate pe dialer să apară pe ecran în timp real, nu 3 deodată după o scurtă pauză de blocaj în sistem.

3. Opţiuni la terminarea bateriei. Asta sunt sigur că aţi păţit-o cu toţii. Mai ai puţină baterie, “pe roşu”, dar nu ştie nimeni exact câtă. Ajunge de un apel? Ţine măcar un minut? Nu ştii. Dar de multe ori te sună cineva, tu vrei să răspunzi, dar sunetul de apel şi transmisiunile cu turnul pentru începerea convorbirii trag şi ultima picătură din baterie şi chiar când vrei să răspunzi aceasta îşi dă duhul şi telefonul se închide direct. Cel care te sună crede că i-ai refuzat apelul, apoi că ai închis şi telefonul şi nu vrei deloc să vorbeşti cu el. Dacă e o ea, ai pus-o şi nu în sensul de sex, ci exact pe dos.

Totul s-ar putea rezolva uşor dacă telefonul ar trimite către reţea, cu ultima lui suflare, un mesaj de informare că bateria s-a descărcat. Toţi cei care te-ar suna ar primi un ton de ocupat, mesajul “abonatul nu poate fi contactat“, urmat apoi de “ultimul mesaj a fost de baterie descărcată“. Măcar înţelegi că nu e plecat din ţară, nu e în vreun tunel, ci nu mai are baterie şi nu are rost să încerci decât peste vreo oră. Sau dacă tocmai vorbeai cu respectivul să nu primesc brusc un semnal de eroare, ci şi un mesaj automat de “baterie terminată“. Simplu şi elegant.

În apărarea telefoanelor moderne, voi spune că astfel de probleme nu mi s-au mai întâmplat de multă vreme. Totuşi, chestiunile rămân mereu de actualitate. Veţi spune că hardware-ul telefoanelor devine din ce în ce mai rapid şi astfel de bug-uri/blocaje nu vor mai fi de actualitate, dar aici e un cerc vicios. Cu cât hardware-ul e mai bun, cu atât dezvoltatorii nu mai au aceeaşi motivaţie puternică de a optimiza la maxim programele pe care le fac şi atunci raportul performanță disponibilă / performanță necesară rămâne constant.

E ca la PC-uri, unde cele mai şmechere procesoare nu aduc “viteza luminii” în aplicaţii, ci doar o îmbunătăţire observabilă, dar care la următoarea versiune de soft deja este consumată; s-a ieftinit stocarea şi toţi avem sute de GB pe hard-urî? de asta .NET Framework cere acum 1 GB de spaţiu, la fel şi un Adobe Reader. Nici telefoanele nu fac excepţie.