Din jurul blocului

Am prin cartier, adunaţi de la blocurile din jur, un grup de beţivani. Poate termenul e prea dur şi ar trebui să zic doar “oameni cărora le place ca după o zi de muncă grea să vină acasă şi să dea gata un PET de bere”, că în fond nu-i văd mergând beţi mangă pe stradă.

Zilele trecute i-am văzut adunaţi la un colţ de stradă, la doi paşi de un chioşc cu băutură. Le ştiţi tipul: îmbrăcaţi în vreun treining de casă sau cu vreo geacă tocită de la purtare, cu o mândră burtă ieşind din ea sau dimpotriva, slabi morți de la nutriție proastă și fumat țigări și mai proaste; mi s-a părut mereu că nu mai vorbesc limpede limba română, ci trebuie să-i asculţi cu atenţie ca să înţelegi ce vor să spună, că după atâţia ani de tras “anesteziant” la măsea a mai amorţit şi limba, ce să-i faci. În schimb, sunt experţi în politică şi ştiu asta pentru că-i poţi auzi de la o poştă înjurând şi comentând şi certându-se între ei pe teme de Boc sau Năstase. Fiecare dintre ei ar putea fi antrenor mai bun la Steaua decât toţi cei ce s-au perindat pe acolo de-a lungul anilor (fără să-l punem la socoteală pe Protasov, desigur; ăla chiar era meseriaș), exceptându-l pe unul singur dintre ei care ţine cu Dinamo şi, nefiind suficient de inteligent încât să ascundă asta în aşa cerc de duşmani, e mereu ciuca mișto-urilor.

Ei bine, zilele trecute am avut surpriza să văd că fiecare avea în dotare şi câte un câine. De fapt ar trebui să zic “o potaie”, că era vorba de vreo doi şoricari, un cocker şi un caniș. Eu sunt convins că au luat câinii ăştia doar ca să aibă motiv să iasă din casă, chipurile ca să-i plimbe, şi să mai stea la o bere binemeritată. Câinii ăia zburdau în toate părţile, printre maşini, pe sub roţi, prin curţile blocului, iar stăpânii habar n-aveau de ei, în schimb fiecare avea în mână o butelcă de Neumarkt sau de Noroc, din aia babana de zici că-i rejuvenation potion din Diablo şi probabil că are chiar acest efect.

Îmi şi închipui discuţia de acasă. “Dragă, nu vrei să-ţi iei un câine? Ba da, de care? Eh, din ăla mai mic, să fie mai uşor de crescut şi să nu mănânce mult“. Iar apoi, odată câinele achiziţionat, soţul devine un erou al casei prin faptul că întotdeauna, zilnic după ce vine de la muncă, se oferă să-l plimbe. Nu contează că-i ploaie, că-i grindină, nu contează că-i obosit, el plimbă câinele, că aşa e frumos să facă stăpânul casei. Iar apoi, când nevasta îl întreabă “dar ce-ai făcut de l-ai plimbat 2 ore?“, el ridică din umeri şi zice “păi m-am întâlnit şi cu Gigi, îl știi, mecanicul de lăngă piață, ăla de m-a ajutat să aerisesc frânele acum două luni şi am mai stat la o vorbă. Dar am stat că atât a vrut câinele, s-a jucat non-stop și a avut multă energie, e tare vioi ăsta mic”.

Aici sunt două variante, fie nevasta îl întreabă “dar câinele unde e?” și el spune “aoleu, l-am uitat lângă chioșc” și pleacă să-l găsească, motiv să mai alimenteze o dată burta cu o bere, fie nu l-a uitat și îl cară pe umăr, un câine leșinat de foame și sete și ținut afară în frig 110 minute mai mult decât era necesar. Oricum ar fi, soțul se scuză apoi pe motiv că trebuie să ajungă urgent la baie, neprecizând că are să dea jos trei litri de bere. Şi nu glumesc când zic că stau două ore la plimbat câinele pentru că mi s-a întâmplat de câteva ori să ies la cumpărături, să bat tot cartierul, să stau la cozi, să merg la femei şi când m-am întors acasă ei erau nemişcaţi din locul rezervat de la intersecţia aleii cu strada, singura modificare fiind că în mână le apăruse magic un nou PET, mai plin.

—

Am un vecin mai de vârsta mea, căsătorit şi acum şi cu un copil mic. Nevasta i-a interzis să mai bea cafea. Aşadar, în fiecare dimineaţă el găseşte un motiv să plece până afară (nici nu ştiu ce-ar putea zice, probabil că e la jogging sau ceva), merge până la un alt chioşc din jurul blocului şi acolo bea o cafea din aceea de la automat. Dă 1,5 lei pe un espresso lung servit în pahar de plastic, cafea adevărată, bagă şi două ţigări şi apoi se întoarce rapid acasă.

Deşi aparent nu este aşa, mie de aici mi se pare că pierde doar nevasta. Astăzi îi interzice să bea cafea şi el se furişează până la colţul străzii pentru una mică. Mâine cine ştie ce-i mai interzice şi el se va furişa până la altă femeie (după principiul “unde merge o cafea, merge şi o femeie”), că prinzi curaj când vezi că nevasta nu observă şi întinzi tot mai mult coarda.