Review Seagate GoFlex Home 1 TB cu conectare la retea

Cei de la PC Garage m-au întrebat dacă nu vreau să testez un hard-disk extern de la Seagate. Ba da, am zis, dar am cerut un model de reţea care se conectează direct la reţeaua locală din casă, că din cele simple mai văzusem şi eu.

Astfel a ajuns la mine modelul Seagate GoFlex Home. Stochează 1 TB de filme, fotografii, muzică şi orice altceva vrei să salvezi şi principalul său avantaj faţă de modelele tradiţionale este că nu se conectează direct la un calculator, prin USB sau eSATA, ci se conectează la router-ul tău din casă (Gigabit Ethernet) şi poate fi accesat de la orice calculator, ba chiar şi de pe Internet după cum veţi vedea mai târziu. Are şi un port USB la care poţi să conectezi o imprimantă normală (sau să înfigi în el un stick USB) care să devină deci una de reţea. Costă 470 de lei, un preț bun pentru ce oferă.

Înainte de a continua cu review-ul trebuie să vă zic că la sfârşit de tot vorbesc şi despre un concurs organizat de PC Garage şi Seagate. Nu-l rataţi!

UNBOXING
Iată mai jos cutia aparatului, cu logo-ul Seagate la loc de cinste. Înăuntru avem aşa:

• Hard-diskul extern, cel mare şi negru
• Suportul acestuia, care îl va conecta la reţea
• Un cablu de reţea mufat RJ-45 şi lungime 2 metri
• Alimentatorul universal (suportă priza noastră, desigur) cu cablu de 1,8 metri
• CD cu software (opţional, totul merge şi fără el) şi un Quick Guide.

Hard-disk-ul în sine este băgat într-o carcasă neagră de plastic, destul de solid şi cosmetizat pe mare parte a suprafeţei sale cu un model cu mici găurele. Logo-ul Seagate se găseşte pe ambele laterale mari. Conexiunea la unitatea suport este asigurată de mufe standard SATA şi SATA Power, aşa că la o adică poţi face o mică improvizație pentru a conecta orice hard-disk acolo. Asta o zice inclusiv Seagate, menţionând că poţi desface acest rack şi poţi înlocui discul din ele cu unul mai mare. N-am încercat să-l demontez, că nu e al meu, dar în teorie se poate.

Unitatea suport e destul de simplă. Se înfige HDD-ul în ea în partea de sus, iar pe lateral are un buton de Power, mufa pentru alimentare, portul de reţea pe RJ-45 şi portul USB.

Mi-a plăcut calitatea cablului de reţea livrat cu aparatul. E negru, grosuţ şi are mufe metalice cu capac de protecţie, nefiind o ieftinăciune pusă de formă în cutie.

INSTALARE
Instalarea e foarte simplă. Înfigi hard-ul în unitatea suport, mufă în mufă. Îl bagi în priză, conectezi cablul de reţea la router-ul casei şi apeşi butonul de Power. Asta e tot ce trebuie făcut cu aparatul, restul se configurează din software pe PC.

Iată-l cum arată montat. E gândit să stea doar aşa, în picioare, dar la o adică poţi să-l pui şi orizontal.

Pentru teste eu mi-am adus routerul lângă el. În modul normal aş fi ascuns HDD-ul lângă router, într-un colţ al camerei.

Instalarea din software n-a fost nici ea foarte complicată, dar trebuie să aveţi câteva noţiuni despre reţele şi sharing. În primul rând m-am uitat în router ca să văd ce IP i-a alocat hard-diskului, apoi am tastat acel IP în browser şi am intrat în interfaţa unităţii GoFlex Home.

La început se solicită un nume pentru unitate. Alegeţi unul unic, deoarece pe baza acestui nume puteţi accesa fişierele din Internet, dacă doriţi asta.

Introduceţi un user-name şi o parolă pentru administrator. Şi acestea trebuie alese cu grijă, deoarece user-name-ul adminului nu mai poate fi schimbat decât prin resetarea tuturor setările discului.

Urmează login-ul şi o mică reclamă la alte servicii Seagate pe bani.

Aceştia sunt paşii pentru iniţializarea diskului. După aceşti pasi eu l-am văzut în reţea, ca şi cum ar fi fost un alt calculator, şi l-am accesat imediat. Vine cu câteva foldere pre-setate (Personal, Public, Extern etc), dar poţi să-ţi faci tu unele noi şi să te joci cu ele cum vrei.

METODA DE LUCRU
Aşa cum tocmai am spus, la cel mai simplu nivel lucrezi cu HDD-ul văzându-l în reţea ca pe orice alt calculator care partajează nişte fişiere. Intri prin reţea pe el, copiezi fişierele, le ştergi, le muţi, le faci ce vrei.

Imediat după instalare eu l-am văzut în Explorer şi în Total Commander, de unde l-am accesat fără probleme. Apoi l-am mapat ca unitate de disc, primind litera Z: şi l-am accesat ca şi cum ar fi în calculatorul meu.

Mie mi-ar fi fost suficient ce am văzut până aici, pentru că deja funcţiona şi deja copiam pe el filme şi fotografii. Dacă vrei însă să faci foldere diferite pentru fiecare user şi să le permiţi accesul doar la anumite fişiere trebuie să te joci un pic şi cu interfaţa de administrare.

Pentru aceasta scrii în browser IP-ul hard-diskului (sau instalezi softul Seagate Dashboard de pe CD, că ţi-l găseşte automat din el). Te loghezi şi odată intrat se deschide o interfaţă Flash, destul de bine gândită şi făcută. E uşor de folosit şi mi-a adus aminte de Flickr ca mod de organizare şi acces facil la orice opţiune din orice punct al interfeței. E foarte intuitivă şi faci rapid treaba cu ea fără să fie nevoie de un soft suplimentar.

Sunt trei zone mari: Shares, în care vezi fişierele proprii (ale uşerului tău), Seagate Share, unde configurezi folderele şi share-urile dacă eşti logat ca administrator şi Preferences, unde setezi principalele opţiuni ale unităţii.

Aceste Shares trebuie gândite tot prin analogie cu Flickr, unde încarci fotografiile şi apoi le poţi aloca în unul sau mai multe seturi şi colecţii. La fel e şi aici, unde pui pe HDD fişiere în câte foldere şi feluri vrei tu, dar apoi iei anumite foldere şi fişiere şi le grupezi într-un Share. Eu am configurat rapid un Share pentru filme HD şi altul pentru fotografii.

Ce m-a impresionat este numărul mare de opţiuni de sharing. De exemplu poţi bifa ca un anume share să poate fi văzut de alţi uşeri consideraţi “familie” (e o bifă atunci când faci un nou user). E normal. Poate salvezi filme porno pe disk, dar tatălui tău îi faci un user cu care să poată vedea doar fotografiile din concediul de anul trecut.

Poţi alege să faci sharing cu o persoană de pe net, aparatul trimiţându-i un email ce conţine calea de acces către acele fişiere. Asta e foarte mişto atunci când vrei să le dai celor 10 prieteni cu care ai fost la grătar fotografiile de acolo şi pur şi simplu le scrii adresele de email separate prin virgulă. Poţi seta parole pentru acest sharing şi poţi seta ca totul să expire la o anumită dată. Sunt opţiuni normale, acum când te gândeşti la ele, dar puţini producători duc complexitatea unui soft auxiliar la acest nivel şi mă bucur că Seagate a făcut-o, ba chiar a făcut-o direct din browser.

Mai sunt opţiuni de sharing către Everyone şi opţiuni de Media Server, unde bănuiesc că aparatul emulează un Media Server, dar n-am apucat să testez – am citit pe net că unii îşi accesează astfel fişierele direct cu un media-player sau cu un PS3.

One more thing, cum ar zice Steve Jobs. Nu doar că faci share şi gata. Întreaga interfaţă e destul de bine gândită şi îţi uşurează mult munca. Fă share la un folder cu fotografii (probabil cazul cel mai des întâlnit) şi cei care intră acolo le vor vedea thumbnails-urile şi pe lângă clasicele opţiuni de download vor putea rula inclusiv un slideshow full screen direct din browser. Din nou, mă gândesc la părinţii care nu se pricep foarte bine în ale calculatoarele, dar care astfel pot intra pe un link primit în email de la copii şi pot vedea direct în browser toate fotografiile din concediu sau de la botez sau de unde or fi.

Ca user simplu te poţi loga prin această interfaţă şi în secţiunea Shares vezi doar fişierele la care ai acces. Le poţi copia din browser, poţi uploada unele noi (două moduri, upload fişier cu fişier sau un drag & drop care necesită Java).

Sunt şi o grămadă de alte opţiuni care se deschid cu un hard-disk conectat la reţea. Poate fi un media server pentru orice aparat din casă, după cum vă ziceam. Poţi configura telefonul mobil că odată ajuns acasă să încarce automat fotografiile pe acest hard. Poţi monta o cameră video de supraveghere pe IP şi poţi salva direct înregistrările în disc. Poţi să faci backup centralizat de la multe calculatoare. Sunt tot felul de posibilităţi deschise astfel.

PERFORMANȚE
Nu ştiu dacă mai e aşa importantă această categorie, de aceea am lăsat-o mai la urmă. Un hard-disk de reţea îl iei în primul rând pentru posibilităţile pe care ţi le oferă conectarea Ethernet, nu pentru cât de rapid transferă informaţia.

În testele mele (copiere fişiere mari cu Windows Explorer) am obţinut o viteză de aprox 24 MB/s, folosind ca intermediar router-ul D-Link DIR-655. Cu cronometrul în mână am obţinut alte viteze, astfel:

• 63 secunde pentru 1,1 GB (un episod HD), adică 18 MB/s
• 3 minute şi 20 sec pentru 4,5 GB (un film), adică 22,5 MB/s
• 33 secunde pentru 455 MB (150 imagini), adică 13 MB/s

Acestea sunt viteze obţinute pe cablu. Am făcut un transfer şi prin wireless, cu hard-ul conectat prin cablu la router, dar router-ul conectat pe modul wifi la alt echipament wireless. Merge ok, prinzi o viteză rezonabilă, dar nu ca pe cablu.

N-am testat partea de sharing ca media center. N-am testat nici sharingul prin Internet. Adică el ca principiu e simplu, intri pe www.seagateshare.com, scrii acolo numele discului, userul şi parola şi îţi vezi fişierele. Mie mi-a mers treaba asta, dar pentru că sunt în acelaşi LAN cu hardul. Din afară reţelei trebuie să configurezi un pic routerul ca să permită accesul spre IP-ul unităţii de stocare.

Discul nu prea s-a încălzit în toate aceste ore de test. Baza s-a încălzit ceva mai mult, dar nu deranjant. Routerul stă la o temperatură mai mare în mod constant.

Sistemul e foarte silenţios. Îl mai auzi din când în când atunci când “învie” din standby, dar asta e tot. Nu are nici LED-uri deranjante, ci doar vreo 2 mici şi foarte discrete.

Nu am testat nici portul USB, pe care Seagate se lăuda că poţi conecta o imprimantă pentru a o transforma într-una “de reţea” sau vreun stick USB pentru a-l accesa de pe mai multe calculatoare.

CONFIGURARE
Pentru cei care vor şi mai multe screenshot-uri, iată mai jos câteva cu opţiunile de configurare.

SOFTWARE
Pe CD am găsit două programe, deşi sunt cam rudimentare. Primul îţi găseşte discul şi poţi modifica diverse opţiuni, deşi pentru multe pur şi simplu îţi deschide interfaţa web a discului.

Al doilea, Memeo Backup, se apucă şi face un backup al calculatorului pe disc, dar nu are multe opţiuni şi mai bine folosiţi alt utilitar gratuit sau plătit pentru o configurare complexă.

CE E BINE

• Conectare directă la reţeaua locală înseamnă că poate fi accesat de la orice calculator.
• Soft complex de partajare, cu opţiuni pentru share prin email, prin internet, slideshow-uri, upload drag & drop şi altele.
• Capacitate mare şi toate aceste opţiuni de mai sus la un preţ bun.
• Calitate bună a întregului echipament

CE E DE RĂU

• N-am găsit o opţiune de limitare a spaţiului disponibil fiecărui utilizator. Probabil pentru că aparatul este totuşi unul de Home şi Small Office.
• Cutia menţionează “wirelessly access your files” şi “connects to your wifi router”. S-ar putea înţelege că discul are wifi integrat şi se conectează astfel la router, dar de fapt se conectează doar pe cablu (nici n-ar avea mare rost să fie totul pe wifi). Exprimarea în engleza este corectă semantic, dar poate indice în eroare.

CONCLUZIE
O unitate foarte bună pentru banii ei. La 470 de lei obţii un hard-disk extern de 1 TB, dar dacă la alţii iei cu aceşti bani o banală unitate pe USB, aceasta se conectează la reţea şi vine şi cu software web integrat ce permite tot felul de opţiuni avansate şi foarte utile. Mi l-aș lua? Da, oricând!

Seagate GoFlex Home 1TB – 479 lei la PCgarage.ro

CONCURS
Vă ziceam ceva de un concurs. Puteţi câştiga o astfel de unitate dacă vă înscrieţi şi tot ce aveţi nevoie pentru el este o fotografie. Se numeşte Seagate te poartă înapoi în timp, merge pe ideea că un hard-disk extern îţi poate stoca cele mai frumoasă momente, aşa că PC Garage va cere o fotografie cu un moment fericit din viaţa voastră şi gata, sunteţi înscrişi. Premiul este o astfel de unitate plus două vouchere de cumpărături. Înscrierea se termină pe 6 aprilie.